Scoala Sanitara - Recoltarea Probelor de Laborator
Mini-chat
200

Scoala Postliceala Sanitara

Recoltarea Probelor de Laborator

 

 
INTRODUCERE: Recoltarea diverselor probe ( de sange, de urina etc) poate afecta direct diagnosticul, tratamentul si vindecarea pacientului.
De cele mai multe ori, asistenta este drect responsabila de recoltarea prompta si corecta a acestor probe.
 
In unele cazuri, chiar daca nu asistenta este cea care recolteaza, ea trebuie sa verifice proba, sa pregateasca pacientul, sa asiste medicul, sa-l ajute la efectarea respectivei recoltari, sa acorde ingrijiri specifice pacientului dupa recoltare. Exista anumite teste pentru care pacientul trebuie invatat cum sa si le faca singur acasa (glicemia pe glucotest).
 
Pregatirea pacientului:
 
O buna intelegere si informare despre testul pe care pacientul trebuie sa il efectueze in scop diagnostic ne va ajuta sa pregatim pacientul adecvat pentru respectiva manevra. Explicandu-i pacientului procedura medicala cu claritate si vom castiga increderea si cooperarea sa.
- De exemplu, inaintea unei recoltari dificile si dureroase ( cum ar fi punctia de maduva osoasa) trebuie sa informam pacientul asupra tipului si gradului de disconfort pe care probabil il va simti. De asemenea trebuie informat cat timp va dura procedura, la ce efecte sa se astepte dupa si in cat timp vor fi gata rezultatele. Stiind exact la ce sa se astepte, pacientului ii va fii mult mai usor sa coopereze si sa suporte manevra in sine.
- Daca trebuie doar sa asistam medicul in timpul unei recoltari, trebuie vorbit cu pacientul pe parcursul acesteia, sa il incurajam, si apoi sa-l supraveghem pentru eventualele efecte adverse sau complicatii, pregatite pentru a acorda ingrijirile specifice in orice situatie.
- Unele teste necesita instructiuni detaliate pentru a ne asigura de cooperarea totala a pacientului si de corecta recoltare a probelor, cu atat mai mult cu cat unele necesita anumite conditii de recoltare si schimbarea regimului de viata inaintea recoltarii ( o dieta speciala, un mod corect de recoltare de catre insusi pacient, etc).
 
Consimtamantul pacientului:
 
Este un drept al pacientului sa i se ofere toate informatiile pentru a intelege exact ce i se va face, procedura medicala in sine, riscurile si implicatiile manevrei inainte de a consimti si a semna ca este de accord cu efectuarea procedurii. A explica procedura, cum va fi efectuata si potentialele riscuri este in primul rand responsabilitatea medicului. Asistenta va relua explicatiile medicului, se va asigura ca pacientul le-a inteles bine si va verifica daca pacientul a semnat consimtamantul atunci cand este necesar.
 
Masuri de protectie:
 
Masurile de protectie trebuie luate atat pentru asistenta cat si pentru pacient.
- Dupa recoltare, produsul trebuie pastrat si transportat in conditii optime, care sa nu afecteze rezultatul.
 
 
 
PUNCTIA VENOASA:
 
Punctia venoasa se realizeaza de obicei in fosa antecubitala. Se poate recolta din venele de pe antebratul dorsal, mana dorsala sau picior, sau orice alta locatie accesibila in functie de situatie.
Incheietura interioara a mainii nu se foloseste decat foarte rar ca zona de recoltat datorita riscului mare de afectare a structurilor anatomice existente in zona respective.
 
Cele mai commune locuri de punctie venoasa sunt cele de pe antebrat (vena mediana, basilica si cefalica) urmate de cele de pe mana (plexul venos metacarpian, venele dorsale).
 
Materiale necesare:
 
• garou
• manusi
• seringa sau eprubete speciale cu aditivii specifici in functie de analiza ceruta
• holder cu acul atasat sau ac pentru holder si holder
• paduri cu alcool
• etichete
• formular de cerere analize pentru laborator
• recipient special de colectare si transportare a probelor de laborator
• bandaj adeziv pentru locul punctiei
 
Pregatirea materialelor:
 
• formularul de cerere analize trebuie completat corect si clar cu datele pacientului, analizele cerute, data si ora recoltarii, numele medicului care indica analizele.
• eprubetele trebuie alese cu grija in functie de analizele care se cer si de aditivii pe care ii contin
• fiecare eprubeta trebuie completata corect si clar cu datele pacientului
 
Recoltarea:
 
 se spala mainile bine si se pun manusi
 
 confirmarea identitatii pacientului ( pentru a se evita confuzia si a nu se lua analize la un alt pacient)
 
 se comunica pacientului ce i se va face, i se va explica procedura pentru a-i reduce anxietatea si a ne asigura de cooperarea sa
 
 se face o scurta anamneza referitor la ce a simtit pacientul si la eventulele incidente in cazul unor recoltari anterioare (lipotimii, ameteli)
 
 recoltarea se face cu pacientul intins in pat sau stand in scaun, cu mana sprijinita pe suportul special al scaunului sau de o masa
 
 evaluarea celui mai bun loc de punctie venoasa
 
 se observa si se palpeaza vena pentru o mai precisa localizare
 
 se monteaza garoul proximal fata de zona aleasa pentru punctie. Daca venele nu s-au dilatat corespunzator se cere pacientului sa inchida si sa deschida pumnul de cateva ori. (pacientul trebuie sa tina pumnul strans in timp ce se punctioneaza vena si sa-l deschida dupa ce se introduce acul in vena).
 
 se dezinfecteaza zona aleasa pentru punctie cu paduri cu alcool pana acesta ramane curat. Curatarea zonei se face dinauntru spre in afara pentru a se preveni contaminarea zonei punctionate cu flora existenta pe pielea din jur.
 
 nu se combina folosirea padurilor cu alcool cu cele pe baza de iod, deoarece alcoolul neutralizeaza efectul dezinfectantelor pe baza de iod.
 
 dupa dezinfectarea zonei se asteapta sa se usuce inainte de punctionare
 
 se imobilizeaza vena presand cu policele exact sub locul ales pentru punctie si se intinde de piele
 
 se punctioneaza vena sub un unghi de 30 grade. Daca se foloseste eprubeta, ea se va umple automat pana la nivelul la care este marcata. Daca se foloseste seringa, se va evita aspirarea brusca si rapida, deoarece se va colaba vena.
 
 holderul trebuie mentinut intr-o pozitie sigura pentru a evita iesirea lui din vena
 
se va indeparta garoul imediat ce sangele incepe sa curga adecvat, pentru a preveni staza si hemoconcentratia sangelui ce pot afecta rezultatele probelor recoltate
 
 se va evita sa se tina garoul mai mult de 3 minute
 
 se schimba cu atentie eprubetele care trebuie umplute pentru a nu se scoate accidental acul din vena sau a se perfora vena
 
 dupa umplere, fiecare eprubeta se va agita cu blandete pentru amestecarea aditivilor cu sangele
 
 se desface garoul intotdeauna inainte de scoaterea acului
 
 se pune o compresa sterile deasupra acului la nivelul locului de punctie si se scoate cu blandete acul din vena. Intotdeauna se scoate intai eprubeta din holder si apoi se scoate acul
 
 se preseaza locul punctiei pentru 2-3 minute sau pana cand se opreste sangerarea daca aceasta dureaza mai mult de atat. Aceasta previne extravazarea sangelui in tesutul din jur si formarea hematomului.
 
 dupa oprirea sangerarii se aplica un bandaj adeziv
 
 a se evita agitarea puternica si brusca a eprubetelor deoarece se poate produce hemoliza.
 
 se reverifica locul punctiei pentru a se vedea daca s-a produs hematom. In cazul in care s-a produs hematom se va presa energic locul timp de 5 minute, dupa care se aplica comprese calde.
 
 se descarca materialele folosite in containerele speciale, separate.
 
 
Consideratii speciale:
 
 nu se va recolta niciodata de pe bratul sau piciorul care au fost folosite deja pentru diverse terapii intravenoase sau transfuzii, deaorece rezultatul analizelor poate fi afectat.
 
 de asemenea, se va evita recoltarea de sange din zone edematiate, sunturi arterio-venoase, zone cu hematoame sau rani vasculare
 
 daca pacientul are vene vizbile, pronuntate, se va recolta evitand folosirea garoului , prevenindu-se astfel formarea de hematoame.
 
 daca pacientul are tulburari de coagulare sau este sub tratament cu anticoagulante, se va presa ferm locul punctiei cel putin 5 minute pentru prevenirea formarii hematomului si se va specifica tratamentul anticoagulant pe cererea de analize ce se trimite la laborator
 
 se va evita punctia venoasa din picior deoarece poate creste riscul aparitiei tromboflebitei.
 
 
 
In mod normal fara bacterii, sangele se poate infecta prin liniile de perfuzie si transfuzie, sunturi infectate, endocardite bacteriale postprotezarilor cardiace. De asemenea, bacteriile pot invada sistemul vascular prin sistemul limfatic si ductul toracic, pornind de la infectii localizate in diferite tesuturi.
 
Hemocultura se indica pentru a detecta invazia (bacteriemie) si raspandirea sistemica (septicemia) pe cale sangvina.
 
In aceste situatii se recolteaza sange prin punctie venoasa la patul pacientului apoi sangele este transferat in doua recipiente: unul continand mediu anaerob si unul continand mediu aerob.
 
Recipientele sunt tinute la incubator permitand astfel tuturor organismelor prezente in sange sa creasca in mediul lor.
 
Hemocultura permite identificarea a aproximativ 67% dintre agentii patogeni in primele 24 de ore si a peste 90% in 72 ore.
 
Parerile cu privire la momentul recoltarii hemoculturii sunt impartite. Unii considera ca timpul recoltarii este discutabil si irelevant. Altii indica recoltarea a trei probe la interval de cate o ora.
 
Prima dintre ele trebuie recoltata la aparitia primelor simptome cu ajutorul carora se suspicioneaza bacterimie sau septicemia.
 
Cand se suspicioneaza infectie cu bacterii datorita endocarditei se vor recolta 3 sau 4 probe cu intervale intre ele cu prinse intre 5 si 30 minute inainte de inceperea antibioterapiei.
 
 
Materiale necesare:
 
• garou
• manusi
• paduri cu alcool si dezinfectant pe baza de iod
• seringa de 10 ml pentru adulti si de 2-5 ml pentru copil
• 3 sau 4 ace
• recipiente cu medii de cultura anaerob si aerob
• formular cerere analize laborator
• recipient pentru transportat analizele
• comprese
• bandaj adeziv
• etichete
 
 
Pregatirea echipamentului:
 
• se va verifica data de expirare a recipientelor cu mediile de cultura.
 
 
Recoltarea:
 
 confirmarea identitatii pacientului (pentru a se evita confuzia si a nu se lua analize la un alt pacient).
 
 se comunica pacientului ce i se va face, i se va explica procedura pentru a-i reduce anxietatea si a ne asigura de cooperarea sa.  I se va explica pacientului ca vor fi necesare 3 probe de sange la intervale diferite de timp.
 
 se spala mainile bine si se pun manusi
 
 se monteaza garoul proximal fata de zona aleas
a pentru punctie
 
 se dezinfecteaza zona aleasa pentru punctie cu paduri cu alcool pana acesta ramane curat. Curatarea zonei se face dinauntru spre in afara pentru a se preveni contaminarea zonei punctionate cu flora existenta pe pielea din jur.
 
 nu se combina folosirea padurilor cu alcool cu cele pe baza de iod, deoarece alcoolul neutralizeaza efectul dezinfectantelor pe baza de iod.
 
 dupa dezinfectarea zonei se asteapta sa se usuce inainte de punctionare
 
 se recolteaza 10 ml sange intr-o seringa pentru adult si 2 pana la 6 ml pentru copil
 
 se dezinfecteaza cu paduri pe baza de iod dopul de cauciuc al recipientul cu mediu de cultura
 
 se schimba acul de la seringa cu care s-a recoltata sangele
 
 se introduc 5 ml de sange in recipientul cu mediu de cultura la adulti si 2 ml pentru copil
 
 se eticheteaza recipientul pentru hemocultura cu datele pacientului, data si ora recoltarii numele medicului care a indicat, temperatura pacientului in momentul recoltarii, specificarea oricarei antibioteraii recente, suspiciunea de diagnostic.
 
 se descarca seringa, manusile si acele in recipiente specifice, separate
 
 se transporta proba imediat la laborator
 
 se reverifica locul punctiei pentru a se vedea daca s-a produs hematom.In cazul in care s-a produs hematom se va presa energic locul timp de 5 minute, dupa care se aplica comprese calde.
 
 
Consideratii speciale:
 
 fiecare proba se va lua la intervale de timp specificate si din locuri diferite
 se va evita sa se recolteze de pe catetere sau de pe mana cu linii venoase prinse recent, in afara de cazul cand se suspecteaza ca respectivul cateter a produs sepsisul.
 principala complicatie a manevrei poate fi hematomul.
 
 
 
 
Rapid, usor de recoltat, folosind o picatura de sange capilar din deget, lobul urechii sau calcaie (bebelusi), testul glicemic este o metoda uzuala de monitorizare a nivelului glucozei din sange la pacientii cu diabet, de screening pentru diabetul mellitus, de depistare a hipoglicemiei neonatale, sau de diagnostic diferential intre coma diabetica si nondiabetica.
 
Proba poate fi luata in spital cat si la domiciliul pacientului.
 
 
Materiale necesare:
 
• manusi
• glucometru portabil
• paduri alcoolizate
• comprese tifon
• bandaj adeziv
 
 
Pregatirea echipamentului:
 
• se va verifica glucometrul si toate accesorile acestuia (ace, reserve, banda de citire, baterie etc)
 
 
Recoltarea:
 
 confirmarea identitatii pacientului (pentru a se evita confuzia si a nu se lua analize la un alt pacient).
 se comunica pacientului ce i se va face, i se va explica procedura pentru a-i reduce anxietatea si a ne asigura de cooperarea sa.
 se selecteaza locul punctiei ( deget sau lobul urechii pentru adulti, calcaie pentru nounascut)
 se spala mainile bine si se pun manusi
 daca este necesar , pentru dilatarea capilarelor, se pot aplica comprese calde, umede timp de 10 minute
 se sterge locul ales pentru punctie cu alcool si api se usuca cu o compresa
 se pregateste glucometrul (se calibreaza si de deschide) si apoi se punctioneaza locul dintr-o singura miscare scurta si rapida
 dupa punctionare se va evita sa se faca compresie sau sa se "stoarca” locul, pentru a evita amestecarea sangelui capilar cu alte fluide tisulare.
 se lasa sa curga picatura de sange pe banda pregatita a glucometrului, asigurandu-ne ca este sufficienta pentru citirea rezultatului
 dupa recoltare se mentine compresie pe locul punctionarii pana se opreste sangerarea
 dupa oprirea sangerarii se aplica un bandaj adeziv.  se noteaza rezultatul , data si ora.
 
 
Consideratii speciale:
 
 se va evita recotarea din locuri edematiate, cianotice. Daca nu se poate obtine sange capilar, se va punctiona o vena cu seringa si se va pune din seringa pe banda glucometrului o picatura mare de sange
 daca pacientul va trebui sa foloseasca acasa glucometrul si sa isi recolteze singur trebuie invatat sa o faca corect cel mai indicat fiind sa i se ofere si un ghid scris de folosire a glucometrului. De asemenea va trebui sa stie care sunt valorile glicemice anormale pentru care va trebui sa vina la spital.
 
 
Testul de toleranta la glucoza (oral si i.v.):
 
- Pe langa recoltarea de sange capilar, testul de toleranta la glucoza oral si i.v. poate oferi informatii fidele privitoare la modul de functionare si tendintele metabolismului glucidic al pacientului.
- Testul oral de toleranta la glucoza masoara metablismul carbohidratilor dupa ingestia unei cantitati substantiale de glucoza. (75-100 g glucoza pulvis dzolvate in 300 ml apa , concentratie 25%, care se bea in decurs de 5 minute). Corpul va absorbi rapid doza, declansand cresterea nivelului plasmatic de glucoza si un varf al acesteia la 30 minute - 1 ora de la ingestie. Pancreasul va raspunde secretand insulina care sa readuca nivelul glicemiei la normal in decurs de 2-3 ore de la ingestie..In tot acest timp este indicat sa fie monitorizat nivelul glicemiei din sange si urina pentru a depista evalua secretia de insulina si abilitatea organismului de a metabolize glucoza.
- Testul de toleranta la glucoza trebuie intotdeauna precedat de o pregatire corecta a pacientului. Cu 3 zile inainte, acesta trebuie sa aiba un regim alimentar bogat in carbohidrati.
- Testul se realizeaza dimineata, pe nemancate ( a jeun) dupa cel putin 8 ore de repaus caloric, cand se recolteaza prima proba de sange venos.
- Interpretarea rezultatelor se face in functie de valorile glicemice inregistrate dupa 2-3 ore de la ingestie.
- In tot timpul acesta pacientul trebuie monitorizat si observate eventualele semne si simptome de hipoglicemie/hiperglicemie, nervozitate, slabiciune.
- Testul i.v de toleranta la glucoza se efectueaza la pacientii care nu pot ingera glucoza per os.( pacienti cu boli de malabsorbtie, gastrectomii etc).
- Testul masoara nivelul glucozei in sange dupa administrarea i.v a unei perfuzii cu glucoza 50%in timp de 3-4 minute.
 
Testele glicemice se vor recolta la 30 minute, 1 ora, 2 ore, si la 3 ore de la administrarea glucozei.
Dupa o crestere imediata de pana la 300-400mg/dl a nivelului glicemiei ( insotita de glicozurie) nivelul glicemiei va reveni la normal in timp de 1 ora, 1 ora si un sfert.
Daca de la 2-3 ore de la administrarea de glucoza, nivelul acesteia nu a revenit la normal, se confirma suspiciunea de diabet.
 
 
 
 
 
Sangele arterial se obtine prin punctia percutanata a arterei brahiale, radiale sau femurale. O data recoltat, sangele poate fi trimis pentru determinarea gazelor sangelui arterial.
 
Analiza gazelor sangvine reprezinta eficacitatea ventilatiei masurand pH-ul sangvin si presiunea partiala a oxigenului (PaO2) si a dioxidului de carbon arterial(PaCo2).
* PH-ul sangvin arata balanta acido-bazica din sange.
* PaO2 indica cantitatea de oxygen pe care plamanii o trimit in sange, iar
* PaCO2 indica capacitatea plamanilor de a elimina dioxidul de carbon.
* Gazele arteriale pot deasemenea masura concentratia si saturatia de oxigen cat si valorile bicarbonatului.
 
De obicei, analiza gazelor arteriale se recomanda pacientilor cu boli obstructive pulmonare, edeme pulmonare, tulburari respiratorii acute, infarct miocardic, pneumonie.
Se recolteaza de asemenea dupa interventiile chirurgicale cardiace (bypass-uri), resuscitari in caz de stop cardiac, anestezii intraoperatorii prelungite, etc.
 
Inaintea efectuarii punctiei radiale, se efectueaza testul Allen.
 
Testul Allen:
• este utilizat pentru evaluarea fluxului arterial la nivelul mainii. Intai se palpeaza pulsul la arterele radiala si ulnara, prin compresiunea profunda la nivelul fetei anterioare a antebratului .
• pacientul este rugat sa isi stranga pumnul, apoi se comprima ferm ambele artere intre cele doua police;
• in continuare, pacientul va fi rugat sa deschida pumnul si se va observa ca palma este palida (in tot acest timp se mentine compresia pe artere);
• se va decomprima artera ulnara (se mentine compresia pe artera radiala);daca artera ulnara este patenta i se va observa colorarea normala a palmei in 3-5 secunde.
• se va decomprima artera radiala (se mentine compresia pe artera ulnara); daca artera radiala este patenta, fluxul sangvin va inrosi palma in cateva secunde.
Prin acest procedeu, mentinerea palorii dupa decomprimarea uneia dintre artere indica ocluzia la nivelul acesteia.
 
 
Materiale necesare:
 
• seringa de 2ml sau 5ml
• fiola de heparina
• manusi
• paduri alcoolizate
• comprese tifon
• punga gheata ( buiota)
• etichete
• formular cerere analize
• bandaj adeziv
 
 
Pregatirea materialelor:
 
se heparinizeaza seringa (se deschide fiola de heparina si se trage pana cand se umple seringa , apoi se va goli incet toata seringa, permitand heparinei sa "spele” toata suprafata sa).
Heparinizarea seringii previne coagularea sangelui in seringa. Totodata, excesul de heparina in seringa poate altera valorile pH-ului si PaO2 sangvin.
 
 
Recoltarea
 
 confirmarea identitatii pacientului (pentru a se evita confuzia si a nu se lua analize altui pacient)
 
 se comunica pacientului procedura si va fi informat in ce consta, pentru a-i reduce anxietatea si a ne asigura de cooperarea sa
 
 se spala mainile si se pun manusile
 
 se aseaza un prosop rulat sub incheietura mainii pacientului pentru sustinerea acesteia
 
 se localizeaza artera si se palpeaza pulsul
 
 se desinfecteaza locul punctiei
 
 se asteapta sa se usuce locul dezinfectat
 
 se palpeaza artera cu indexul si degetul mijlociu al unei maini in timp ce seringa este tinuta in cealalta mana deasupra locului ales pentru punctie
 
 pentru punctia arterei radiale , acul se orienteaza in unghi de 30-45 grade
 
 daca se punctioneaza artera brahiala se va orienta in unghi de 60 grade
 
 se punctioneaza pielea si peretele arterial printr-o singura miscare
 
 seringa se va umple automat cu sange
 
 dupa recoltare se preseaza ferm cu comprese pana cand se opreste sangerarea (cel putin 5 min). Daca pacientul este sub tratament cu anticoagulante sau are tulburari de coagulare se va mentine compresia 10-15 min. Se va evita sa se ceara pacientului sa mentina compresia singur la locul punctionarii. Daca nu reuseste sa aplice compresie ferma, se va forma un hematom dureros.
 
 se va verifica seringa san nu aiba bule de aer ( daca are, se vor scoate cu grija)
 
 se va atasa la proba de sange cererea de analize completata corect si va fi trimisa la laborator intr-un recipient cu gheata
 
 se va atasa un bandaj adeziv dupa oprirea sangerarii
 
 se vor monitoriza semnele vitale ale pacientului pentru a depista eventualele tulburari de circulatie ca: paloare, durere, toropeala, furnicaturi, hematom, sangerare la locul punctionarii.
 
 
Consideratii speciale:
 
 daca pacientul primeste oxigen se va astepta cel putin 15 minute de cand incepe sa-l primeasca pana la recoltare
 
 nu se va intrerupe administrarea de oxigen in timpul recoltarii decat daca se indica acest lucru in mod special. Daca nu se opreste administrarea de oxigen, se va specifica pe formularul de analize cantitatea si tipul de oxigenoterapie pe care il primeste pacientul
 
 daca pacientul nu este sub oxigenoterapie se va specifica si acest lucru pe formularul de cerere analize
 
 daca pacientul tocmai a fost pus pe ventilator se va astepta 20 min pana la recoltare
 
 pe formularul de cerere analize pentru laborator se vor mai specifica: temperatura pacientului, cel mai recent nivel al Hb, rata respiratorie, iar daca pacientul este ventilat se vor specifica in plus: fractiunea de oxigen inspirat , frecventa ventilatorie  nu se vor face mai mult de 2 incercari de punctionare in acelasi loc, deoarece se pot produce lezari ale arterei si ale nervului radial
 
 
Complicatii:
 
 atingerea periostului ce poate provoca o durere considerabila pacientului
 
 perforarea arterei traversand cu acul si celalalt perete ( se va retrage putin acul pana cand sangele apare in seringa)
 
 aparitia spasmului arterial (se va schimba acul cu unul mai mic si se va incerca din nou).
 
 
 
RECOLTAREA PROBELOR DE URINA 
 
RECOLTAREA URINII: 
 
TOTALUL DE URINA : 
 
MASURAREA GLICOZURIEI SI CETONURIEI 
 
MASURAREA PH-ULUI URINAR: 
 
FILTRAREA URINII PENTRU DEPISTAREA CALCULILOR RENALI: 
 
 
 
RECOLTAREA PROBELOR DIN SCAUN :
 
Recoltand esantioane din scaun se pot depista oua si paraziti, sange, bila, grasime, agenti patogeni sau alte substante.
Analizarea scaunului ca si caracteristici (culoarea, consistenta, miros) poate depista o eventuala sangerare gastro-intestinala.
 
Recoltarea probelor din scaun se face fie pentru o perioada specifica de timp (cum ar fi 72 de ore) sau fara specificatie legata de un timp anume.
 
Deoarece probele de scaun nu se pot obtine "la cerere”, o recoltare corecta include necesitatea invatarii pacientului pentru a ne asigura de corectitudinea manevrelor de recoltare, fara a denatura rezultatul testului de laborator.
 
 
Materiale necesare:
 
• recipient colectare cu capac
• manusi
• 2 apasatoare de limba din lemn (sau alte instrumente specifice de recotare oferte de laborator) -spatule
• prosop de hartie sau punga de hartie
• plosca
• etichete de reamintire pentru pacient
• formulare cerere analize pentru laborator
 
 
Recoltarea:
 
 se va explica procedura pacientului pentru a ne asigura de cooperarea sa si de corectitudinea manevrei de recoltare.
 
 
PROBE DIN SCAUN:
 
A) Recoltarea unei singure probe, fara specificatii de timp
B) Recoltarea probelor din scaun pe o anumita operioada de timp.
 
DEPISTAREA SANGERARILOR OCULTE : 
 
RECOLTAREA ALTOR PROBE
 
RECOLTAREA SPUTEI : 
 
RECOLTAREA DE PROBE PRIN PUNCTIE LOMBARA : 
 
TESTUL PAPANICOLAU : 
 
RECOLTAREA DE PROBE PRIN TAMPONARE, STERGERE :


Special Offer! 20% off New 12+mo Hosting plans!