Scoala Sanitara - Ingrijirea Respiratorie
Mini-chat
 
200

Scoala Postliceala Sanitara

Ingrijirea Respiratorie

 
INGRIJIREA RESPIRATORIE
 
 
In orice sectie, indiferent de specificul sau, se vor intalni pacienti care sa aiba dificultati respiratorii si sa aiba nevoie de o ingrijire specifica. Problemele respiratorii pot fi rezultatele unor boli cardiace sau de alt el, sau potconstitui ele insele o boala a aparatulu respirator. Pe langa oxigenarea inadecvata a unui pacient cu probleme respiratorii, pot aparea, ca si efecte, si alte probleme colaterale: schimb ineficient de gaze la nivelul plamanului, alterarea debitului cardiac, deifcit circulator, afectarea termoregalarii, limitarea mobilizarii, anxietate, afectarea statututlui nutritional. 
 
 
MONITORIZAREA:
 
1. PULSOXIMETRIA: Poate fi continua sau intermitenta si este o procedura simpla si noninvaziva de monitorizarea a saturatiei in oxigen a sangelui arterial. Masurarea neinvaziva se va nota cu SpO2 iar cea invaziva cu SaO2. Pulsoximetrul se poate pune pe deget sau pe lobul urechiei. Rezultatele pot fi afectate daca exista o slaba perfuzare vasculara a regiunii pe care se aseaza pulsoximetrul, cum este la pacientii care prezinta modificari ale debitului cardiac. Mecanismul de masurare se bazeaza pe lumina infrarosie transmisa prin patul vascular si care va fi masurata de fotodetectorul instalat pe deget sau lobul urechiei.
 
Materiale necesare:
· pulsoximetru
· paduri alcoolizate, acetona, daca este nevoie
 
Implementare:
- se explica procedura pacientului
- asistenta se va asigura ca pacienta nu are unghii false sau oja ( se va sterge oja)
- pulsoximetrul se poate aseza si perpendicular pe unghie daca aceasta este prea mare
- se pozitioneaza mana pacientului la nivelul inimii pentru a elimina pulsatiile venoase care pot altera rezultatul
- la copii se poate fixa pulsoximetrul pe deget, la mana sau la picior, cu un leucoplast
- se poneste pulsoximetrul, se asteapta putin si se va urmari masuratoarea
- pulsoximetrul va afisa saturatia in oxigen cat si pulsul
- daca se va masura saturatia montand pulsoximetrul pe lobul urechiei, se va masa intai zona timp de 10-20 secunde cu un pad alcoolizat pentru a imbunatatii circulatia. Se va lasa sa masoare timp de 3 minute pana se va stabiliza, sau se va masura de mai multe ori, masand de fiecare data zona inainte de a aseza pulsoximetrul
- dupa masuratoare, se indeparteaza pulsoximetrul si se va sterge cu grija cu un pad alcoolizat.
 
Consideratii speciale:
- daca rata pulsului aratat de pulsoximetru nu corespunde cu cea a pacientului, se poate considera incorecta si valoarea saturatiei si se va repeta masuratoarea
- hipotermia, hipotensiunea, vasoconstrictia, miscarea excesiva a pacientului in timpul masuratorii, lumina excesiva , pot afecta corectitudinea masurarii saturatiei. De asemenea mai pot afecta acuratetea rezultatului: nivelul crescut de bilirubina care poate da rezultate fals scazute, statutul de fumator
- daca circulataia la nivelul extremitailor nu permite folosirea pulsoximetrului, acesta poate fi pus la radacina nasului
- pulsoximetrul nu se va pune pe aceeasi mana pe care este instalata manseta de tensiune a unui pacient monitorizat deoarece poate afecta rezultatele
- nivelul normal al saturatiei pe care trebuie sa-l afiseze pulsoximetrul este intre 95%-100% pentru un adult si 93%-100% pentru un nou- nascut la termen sanatos. 
 
 
 
MANAGEMENTUL CAILOR AERIENE:
 
MANAGEMENTUL CAILOR AERIENE OBSTRUATE:
  Obstructia brusca a cailor aeriene poate fi provocata de un corp strain care a intrat accidental in gat sau bronhii, prin aspirarea de sange, mucus, lichid de voma, cand limba blocheaza faringele sau in urma unor traumatisme, bronhoconstricii, bronhospasme. Obstruarea cailor aeriene va determina leziuni cerebrale si apoi moartea in 4-6 minute de la instalare.
 
Manevra Heimlich este o compresie brusca in abdomenul superior care creeaza astfel o presiune suficienta penru a expulza corpul strain. Acesta manevra se foloseste la pacientii constienti, adulti. Daca pacientul este inconstient, obez, operat recent pe abdomen, sau este o femeie insarcinata, acesta manevra nu se poate folosi ci se aplica in zona toracelui, pieptului, pentru a forta aerul sa iasa si sa expulzeze astfel si corpul strain care va inlaturat apoi cu ajutorul degetelor.
  Manevra este contrandicata la pacientii prezinta o ostructie partiala a cailor aeriene si care isi pot mentie o ventilatie adecvata pentru a indeparta corpul strain prin tuse. Pe de alta parte, pacientul cu caile aeriene obstruate care nu poate vorbi, tusi, respira, necesita instituirea de urgenta a resuscitarii cardiorespiratorii. La pacientii adulti si inconstienti cu obstructie de cai aeriene, se va cauta orb corpul strain in gura, dar la copii acest lucru se va face doar daca va putea fi vizualzat corpul strain. Implementarea: Se determina nivelul de constienta a pacientului batandu-l pe umar si cerandu-i sa tuseasca.
- Daca are o obstructie incompleta de cai aeriene nu va putea sa vorbeasca dar se vor auzi zgomote respiratorii asemenatoare horcaielilor. Aceasta va confirma obsrcutia partiala a cailor aeriene si pacientul trebuie incurajat sa tuseasca. Acest lucru fie va elibera caile aeriene fie le va obstrua deplin. In obstructia completa, in functie de nivelul de constienta a pacientului se va actiona diferit.
Manevra Heimkich

 
Pentru un pacient adult, constient:
 
- se va explica pacientului foarte pe scurt ca veti incerca sa eliminati corpul strain
- asistenta se va pozitiona in spatele pacientului si ii va inconjura talia cu mainile.Va strange pumnul la o mana si il va pozitiona putin deasupra ombilicului pacientului, pozitionand cealalta mana temeinic peste pumnul strans
- se vor efectua 5 miscari separate, distincte, de strangere puternica a abdomenului, rapid, indreptate inspre interiorul abdomenului pacientului si in sus. Miscarile trebuie sa fie suficeint de puternice pentru a provoca tuse si a disloca corpul strain
- pacientul trebuie tinut foarte bine in timpul manevrei, deoarece el isi poate pierde cunostinta intre timp si va trebui sustinut sa nu cada brusc, ci va fi asezat jos, avand grija sa nu fie obiecte in jur care sa-l raneasca.Sustinandu-i capul si gatul, pacientul va fi intins in decubit dorsal
- se va cere ajutor sau se va activa codul de urgenta daca este posibil ü se va deschide gura pacientului, se va face subluxatie mandibulara si se va cauta cu degetele corpul strain
- se va incerca ventilatia bolnavului. Daca pieptul nu se misca se va repozitiona mandibula si se vor efectua inca 5 compresii abdominale ferme in interior si in sus apoi se va urma protocolul pentru pacientii inconstienti
 
Pentru un pacient adult, inconstient:
 
- daca pacientul va fi gasit inconstient se va stabili nivelul sau de constienta, se va activa codul de urgenta daca este posibil sau se va cere ajutor
- se vor deschide caile aeriene facandu-se subluxatie de mandibula si verificandu-se daca respira
- daca nu respira, se va incerca ventilarea sa cu repozitionarea cailor aeriene
- daca metoda este ineficenta, asistenta se va pozitiona in genunchi, peste pacient, cu un genunchi de o partea a acestuia si unul de alta parte si va efectua 5 compresii abdominale ferme inspre interior si in sus cu mainile plasate intre ombilic si apendicele xifoid
- se vor deschide caile aeriene prin subluxatie de mandibula pentru a evita ca limba sa alunece in fundul gatului
- se va cauta si curata gura cu degetele ( adanc in gat, la radacina limbii) pentru a depista corpul strain si se incerca indepartarea acestuia daca este gasit printr-o miscare a degetului asemanatoare unui carlig
- unii medici obiecteaza asupra eficientei manevrei oarbe de gasire a corpului strain cu ajutorul degetelor, deoarce considera ca se actioneaza tot ca o obstructie, atata timp cat corpul strain nu a fost vizualizat. Acestia sunt de parere ca simpla subluxatie a mandibulei ar trebui sa disloce obstructia
- dupa indepartarea obiectului se va ventila pacientul verificandu-se pulsul si daca apare respiratia spontana
- daca este necesar se va incepe resuscitarea cardiorespiratorie
- daca corpul strain nu a fost indepartat se reincearca ventilarea bolnavului si compresiile abdominale pana cand acesta va fi inlaturat
 
Pentru un pacient obez sau o femeie insarcinata:
 
- daca pacientul/a este constient/a asistenta se va pozitiona in spatele sau si isi va pozitiona bratele subratul pacientei si in jurul pieptului acesteia
- se va plasa policele pumnului strans de la o mana pe mijlocul sternului, evitand marginile coastelor si apendicele xifoid
- cealalta mana va fi asezata temeinic peste pmnul strans si se vor face compresii cu forta pentru a disloca corpul strain
- se va continua pana cand pacientul va expulza corpul strain sau pana cand isi va pierde constienta
- daca pacientul isi va pierde constienta in timpul manevrei va fi asezat cu grija jos, in decubit dorsal si se va cere ajutor sau se va activa codul de urgenta daca este posibil
- de deschid caile aeriene cu subluxatie de mandibula si se va cauta cu degetele corpul strain
- se va incerca ventilarea; daca pieptul nu se misca se repozitioneaza caile aeriene si se ventileaza inca o data
- daca ventilatia este ineficienta asistenta se aseaza in genunchi langa pacient si isi plaseaza podul palmei de la o mana deasupra margini sternului punand podul palmei celeilalte maini peste acesta si avand grija ca degetele mainilor sa nu se sprijineasca pe pieptul pacientului
- mana trebuie sa fie in aceeasi linie cu sternul
- se vor face compresii puternice pentru a dezobstrua caile aeriene.
 
Pentru un copil:
 
- daca copilul este constient si poate sta in picioare se va efectua metoda Heimlich folosind aceeasi tehnica ca la un adult dar cu mai putina forta
- daca este inconstient, cazut, va fi asezat in decubit dorsal iar asitenta deasupra cu genunchii de o parte si de alta a copilului. Se vor efectua compresii la fel ca la un adult dar cu mai putin forta
- nu se va efectua niciodata la copil cautarea oarba cu degetele in gura deoarece exista riscul ca acel corp strain sa fie impins mai adanc
 
Pentru copil pana intr-un an:
 
- daca copilul este constient, se va pozitiona de-a lungul bratului asistentei, cu capul mai jos decat trunchiul si cu fata in jos
- se va sustine capul copilului mentinandu-i ferm mandibula
- se sprijina mana cu copilul pe coapsa si cu mana cealalta, cu podul palmei, se vor aplica 5 lovituri ( nu cu forta) in saptele copilului, intre umeri
- daca corpul strain nu a fost indepartat, se pozitioneaza mana libera de-a lungul spatelui copilului pana la zona occipitala, sustinand-o si se intoarce c fata in sus, cu capul mai jos decat trunchiul
- se pozitioneaza degetele pe stern imediat sub o linie imaginara intre cele doua mameloane ale copilului.Se vor face astfel 5 compresii ale pieptului cu degetele intr-un ritm nu foarte rapid. Daca corpul strain este dislocat si se poate vizualiza, trebuie scos
- se vor repeta manevrele pana cand corpul strain este scos sau copilul devine inconstient. Daca devine inconstient se cheama ajutor sau se activeaza codul de urgenta daca este posibil
- se deschid caile aeriene ale copilului inconstient si se incearca ventilarea sa
- daca pieptul nu se misca, se vor repozitiona caile aeriene si se reincearca ventilarea
- daca ventilarea este fara succes se vor face 5 compresii ale pieptului ü se subluxeaza mandibula si se scoate obiectul doar daca acesta este vizibil
- se va continua ventilarea, compresiile pieptului si bataile pe spate pana cand obiectul este indepartat.
Dupa dezobstruarea cailor aeriene se va ventila copilul verificandu-se pulsul si revenirea la rspiratia spontana ü daca este nevoie, se va incepe resuscitarea cardiorespiratorie.

 
Consideratii speciale:
 
- daca pacientul vomita in timpul efectuarii compresiilor abdominale i se va curata repede gura si se vor efectua manevrele doar cat este necesar
- chiar daca eforturile de dezobstruare nu par sa aiba succes, ele trebuie continuate, deoarece privarea de oxigen va produce relaxarea muschilor scheletici si va creste eficienta manevrelor
 
Complicatii:
 
- dupa recapatarea contientei, pacientul poate dezvolta greata, varsaturi, ameteli
- de asemenea, pacientul poate fi ranit in timpul manevrelor datorita unei pozitionari incorecte a mainior salvatorului sau din cauza prezentei osteoporozei care creste riscul de fracturi
- pacientul va trebui examinat pentru a depista eventualele traume din timpul manevrelor cat si rupturi de organe.
 
 
PIPA OROFARINGIANA:
 
O Pipa Orofaringiana este facuta din plastic curbat si se introduce in gura catre peretele posterior al faringelui pentru a mentine permeabilitatea cailor aeriene. La un pacient inconstient, de obicei, limba obtrueaza faringele. Pipa orofaringeala este facuta dupa curbatura palatului bucal si permite trecerea aerului prin ea si pe langa ea, facilitand, de asemenea, aspiratia orofaringeala.
 
- Atasarea pipei este pentru o scurta peroada, in postanestezie, de exemplu, pana cand pacientul se trezeste total.
- Totusi, ea este folosita si pe termen mai lung fiind pozitionata in stanga sondei la un pacient intubat pentru a impiedica ca acesta sa isi muste cu dintii si sa sectioneze accidental sonda endotraheala.
- Nu se va folosi pipa la pacientii care au pierdut dinti in timpul traumei sau au interventii chirurgicale bucale, nici la pacientii constienti deoarece le produce disconfort, senzatie de voma, laringospasm.
- Se foloseste de obicei la pacientii inconstienti sau semiconstienti.
 
Materiale necesare:
 
· pipa orofaringeala de marime potrivita
· apasator limba
· manusi
· echipament necesar aspiratiei nasofaringeale
· trusa de urgenta
· apa oxigenata
· apa
· tavita renala
· aplicator cu capat de bumbac pentru testarea reflectivitatii
 
 
Pregatirea echipamentului:
 
· se alege o pipa orofaringeala de marime adecvata (o pipa de marime mai mare decat e necesara poate obstructiona respiratia impingand epiglota in laringe)
· de obicei se alege numarul 1 sau 2 pentru copii si nou-nascuti, numarul 4 sau 5 pentru un adult cu constitutie fizica potrivita si numarul 6 pentru un adult obez
 
 
Implementarea:
 
- explica procedura pacientului chiar daca pare ca nu este total constient
- se asigura intimitate, se pun manusile pentru a preveni contactul cu fluidele pacientului
- daca pacientul are proteza se va indeparta pentru a nu produce obstruari accidentale
- se aspira pacientul daca este necesar
- se plaseaza pacientul in decubit dorsal cu gatul in hiperextensie daca nu este contraindicat
- pentru a introduce pipa se va folosi tehnica degetelor incrucisate sau apasatorul de limba. Astfel se plaseaza policele pe arcada dentara inferioara si indexul pe cea superioara, apoi se imping degetele si se deschide gura
- cu cealalta mana se introduce pipa avand curbatura in pozitie concava. Se va avea grija sa nu se impinga si limba in acelasi timp. Cand pipa atinge peretele posterior al faringelui se va roti si astfel incat curbatura sa fie convexa, mulandu-se pe palatul bucal
- pentru introducerea pipei se poate folosi si apasatorul de limba in locul tehnicii degetelor incrucisate restul manevrei fiind identica
- se ausculta plamanii pentru a se verifica buna pozitionare a pipei
- se pozitioneaza pacientul in decubit lateral sau doar capul intr-o parte, pentru a preveni astfel aspiratul gastric in caz de varsaturi
- daca pipa va fi mentinuta mai mult, ea se va scoate si se va spala la fiecare 4 ore cu apa oxigenata si apoi cu apa simpla, se va efectua toaleta bucala standard. Manvrele de scoatere a pipei trebuie facute cu atentie, insotite de subluxatie de mandibula, pentru a preveni alunecarea limbii in faringe
- la fiecare schimbare de pipa, se va inspecta gura pentru a observa eventualele leziuni bucale datorita acesteia
- se va verifica frecvent pozitionarea pipei
- cand pacientul isi recapata constienta si este capabil sa inghita, se va indeparta pipa tragand-o afara si in jos, urmand curbatura naturala a gurii.
 
Dupa indepartare, se testeaza reflexele de tuse si de voma ale pacientului pentru a se asigura ca pipa nu a fost indepartata prematur (se atinge peretele posterior al faringelui pentru reflexul de voma si orofaringele posterior pentru cel de tuse cu un aplicator cu capat de bumbac )
 
 
Complicatii:
 
- spargerea dintilor, leziuni bucale, sangerari etc sunt complicatii care pot apare la insertia pipei
- daca respiratia nu este eficienta se poate administra suplimentar oxigen pe masca
 
 
3. ASPRATIA ORONAZOFARINGEALA:
 
Aspiratia oronazofaringeala indeparteaza secretiile din faringe cu ajutorul unei sonde de aspiratie intodusa prin gura sau printr-o nara.
- Aceasta procedura ajuta pacientii care nu pot sa tuseasca si sa expectoreze eficient. Manevra trebuie efectuata ori de cate ori este nevoie, in functie de starea pacientului.
- Aspiratia oronazofaringeala necesita echipamen si tehnica sterila.
 
 
Materiale necesare:
 
· aspirator de perete sau portabil
· recipient colector
· solutie normal salina
· sonda de aspiratie sterila potrivita ca marime (numarul 12 sau 14 pentru adulti, numarul 8 sau 10 pentru copii)
· manusi sterile
· manusi nesterile
· pipa Guedel (pentru aspirari frecvente)
· alcool 70%
 
 
Pregatirea echipamentului:
 
· inainte de aspirare se verifica semnele vitale ale pacientului, si se evalueaza abilitatea pacientului de a tusi si a respira adanc
· se face anamneza privind deviatia de sept, polipi nazali, obstructii nazale, traumatisme nazale, epistaxis
· daca nu exista nici o contraindicatie se pregatesc materialele si se pun la indemana
· se verifica aspiratorul
 
 
Implementarea:
 
- se explica procedura pacientului chiar daca nu este total constient
- se spala mainile si se pune echipament de protectie
- se aseaza pacientul in pozitie semisezanda
- se poate administra oxigen inainte de administrare
- se deschide aspiratorul de perete, se seteaza (de obicei intre 80 si 120 mm Hg)
- folosind tehnica sterila, se desface sonda de aspiratie si manusile
- se pun manusile si se considera sterila mana dominanta si nesterila nondominanta
- cu mana dominanta (sterila) se va lua sonda de aspiratie si se va conecta la prelungirea aspiratorului din perete
- se cere pacientului sa tuseasca si sa respire adanc de cateva ori inainte de a incepe aspirarea (tusea ajuta la mobilizarea secretiilor iar respiratia adanca minimalizeaza sau previne hipoxia)
 
 
Pentru insertia nazala a sondei de aspiratie:
 
- se ridica o nara a pacientului cu mana nondominanta pentru a usura insertia sondei de aspiratie
- fara a da drumul la aspiratie se introduce cu blandete sonda in nara pacientului, rotind sonda intre degete pentru a-i usura trecerea
- se va continua introducerea sondei pana la 12-15 cm pana cand intalneste secretiile sau pacientul incepe sa tuseasca
 
 
Pentru insertia orala a sondei de aspiratie:
 
- se spala mainile fara a porni aspiratorul, se introduce cu blandete sonda in gura pacientului intre 7-10 cm pana cand se intalnesc secretiile sau pacientul incepe sa tuseasca
- folosind aspirare intermitenta (manevrand valva de aspirare a sondei cu mana nondominanta) se retrage sonda printr-o miscare de rotatie continua pentru a preveni invaginarea mucoasei in sonda
- se va efectua fiecare aspiratie cate 10-15 secunde o data pentru a minimaliza leziunile tisulare
- intre retrageri, se va infasura sonda in jurul mainii dominante pentru a preveni infectarea
- daca secretiile sunt abundente si groase, se va spala sonda introducand-o in recipientul cu apa sterila si se va aspira
- se va repeta procedura de aspiratie a bolnavului pana cand nu mai sunt secretii si respiratia nu mai este zgomotoasa
- dupa aspirare se descarca echipamentul in recipientele de colectare specifice
- se va spala tubul de conectare de la aspirator cu solutie normal salina sau apa
 
 
Consideratii speciale:
 
- daca pacientul are probleme nazale se va alterna nara pe care se va face aspirarea daca se face nazofaringian
- pentru pacientii care necesita aspirari repetate se poate introduce o pipa in gura pe care se poate face aspirarea fara risc de leziuni sau o sonda nazofaringeala pe care de asemenea, se poate aspira fara a mai solicita mucoasa nazala de fiecare data
- pacientul va fi supravegheat dupa aspirare pentru a evalua eficienta acesteia si imbunatatirea respiratiei
- frecventa si durata aspiratiilor va fi in functie de starea pacientului
 
 
4. INTUBATIA ENDOTRAHEALA:
 
Intubarea endotraheala presupune insertia orala sau nazala a unei sonde, prin laringe pana in trahee pentru instituirea mecanica a ventilatiei.
- Este efctuata de anestezist sau de un asistent specializat pe urgente.
- Se foloseste intubarea pacientului incaz de urgente majore, cum ar fi stopul cardiorespirator, in epiglotite sau anesteziile care preced interventiile chirurgicale.
- Avantajele intubarii endotraheale sunt mentinerea functionalitatii cailor aeriene, protectia impotriva aspiratiilor in trahee din tubul digestiv, permite indepartarea secretiilor traheobronsice la pacientii care nu pot tusi eficient, permit ventilatia mecanica.
- Dezavantajele sunt cresterea riscului de infectie, impiedicarea comunicarii verbale.
 
Intubarea endotraheala este contrindicata pacientilor cu traume severe ale cailor aeriene sau cu obstacole majore, care nu permit introducerea fara riscuri a sondei de intubatie (la acestia se va efectua cricotirotomie). De asemenea, la pacientii cu leziuni ale coloanei vertebrale se poate contrindica intubarea deoarece este foarte dificil de facut in conditiile in care pacientul nu trebuie sa fie deloc mobilizat.
 
 
Materiale necesare:
 
· sonde de intubatie de diverse marimi confrom statututlui fizic al pacientului
· seringi de 10 ml
· stetoscop
· manusi
· laringoscop cu bateria incarcata si lame de laringoscop de diverse marimi si curburi
· anestezic local sb forma de spray
· lubrefiant pe baza de apa ( ca sa poata fi absorbit prin membrana mucoasei)
· leucoplast
· echipament de aspirat
· pipa guedel
· trusa de urgenta
· balon ruben
· circuit ventilator steril
· baterie de rezerva pentru laringoscop
 
 
Pregatirea echipamentului:
 
· se selecteaza sonda necesara ( 2,5-5,5 mm necurbata pentru copii, 6-10 mm curbata pentru adulti. Marimea obisnuita pentru femei este de 7,5 mm iar pentru barbati de 9 mm)
· se verifica daca laringoscopul este incarcat, atasand cea mai potrivita lama
· daca nu se aprinde lumina laringoscopului se va inlocui bateria
· se va desface sonda prin tehnica sterila si se va aplica direct pe capatul sau lubrefiant pe baza de apa
· se va atasa seringa de 10 ml la capatul balonasului si se va umfla apoi se va dezumfla ( se va verifica daca balonasul nu este spart)
· deseori este necesara folosirea unui mandren pentru a usura intubarea. Acesta trebuie lubrefiat pe toata suprafata sa. Se va introduce apoi mandrenul in sonda de intubatie. Capatul distal al mandrenului nu trebuie sa depaseasca sonda pentru a nu rani corzile vocale in timpul introducerii (se va introduce pana la aproximativ 1,5 cm de capatul distal al sondei)
· se vor pregati echipamentul de aspirat pentru a fi folosit imediat
· daca pacientul este in pat, se va indeparta tablia patului pentru a facilita accesul intubatorului
· toate aceste pregatiri trebuie facut foarte repede si folosind o tehnica sterila
 
 
Implementarea:
 
ü se administreaza medicatia prescrisa pentru a reduce secretiile respiratorii, pentru a induce analgezia si anestezia, sau pentru a calma si relaxa pacientul constient
ü se ventileaza cu 100% oxigen folosind un balon ruben pana cand pacientul este intubat, pentru a preveni hipoxia
ü se aseaza pacientul in decubit dorsal cu alinierea axelor gurii, faringelui si laringelui (hiperextensia gatului si a capului)
ü se pun manusile si echipamentul de protectie
ü se pulverizeaza spray cu lidocaina pe peretele posterioral faringelui pentru a diminua reflexul de voma si disconfortul pacientului
ü daca este necesar se va aspira pacientul inainte de intubare
ü fiecare incercare de intubare nu trebuie sa dureze mai mult de 30 de secunde, iar daca vor fi mai multe incercari, pacientul trebuie ventilat manual intre ele
 
 
Intubarea cu vizualizare directa:
 
- intubatorul (anestezistul sau asitenta specializata pe asa ceva) va lua capul pacientului, in spate
- se va deschide gura pacientului folosind tehnica degetelor incrucisate. Astfel, se plaseaza policele pe arcada dentara inferioara si indexul pe cea superioara, apoi se imping degetele si se deschide gura
- se va tine laringoscopul desfacut in mana stanga si se va introduce cu blandete lama acestuia prin partea dreapta a gurii pacientului, apoi se impinge limba pacientului spre dreapta cu lama laringoscopului
- se va tine buza inferioara a pacientului departe de dinti pentru a preveni lezarea sa
- se inainteaza cu lama laringoscopului pana la evidentierea epiglotei
- daca se foloseste o lama dreapta se va introduce sub epiglota, daca se foloseste o lama curba se va introduce intre baza limbii si epiglota
- se va evita sprijinirea laringoscopului pe dinti pentru a nu provica lezarea acestora
- daca mai este o persoana care ajuta la intubat se cere acesteia sa apese inelul cricoidian pentru a inchide esofagul si a preveni riscul de reflux
- se va introduce apoi sonda de intubat printre corzile vocale, evitand lezarea acestora, pana cand balonasul dispare in spatele corzilor vocale
- se va scoate mandrenul daca a fost folosit si apoi laringoscopul
- se introduce pipa Guedel pentru a preveni sectionarea accidentala a sondei daca pacientul o musca cu dintii
- se va trage aer in seringa, se va atasa la balonas si se vor introduce 5-10 ml aer pana se simte rezistenta
- pentru a verifica pozitionarea corecta a sondei se vor observa miscarile respiratorii ale pieptului (sa fie bilaterale, simetrice)
- se ventileaza manula cu balonul Ruben si se asculta stomacul. Daca acesta se va destinde sau se vor auzi zgomote specifice aerului, se va scoate imediat aerul din balonas si se va indeparta sonda (deoarece insemna ca a fost introdusa in esofag), se va ventila manual pacientul si se va reincarca intubarea cu o alta sonda sterila pentru a preveni contaminarea traheei
- se face auscultatia bilaterala. Daca se aud zgomotele respiratorii doar de o singura parte inseamna ca sonda a fost introdusa pe o bronhie de o singura parte. Pentru a remedia situatia, se va desumfla balonasul si se va retrage sonda 1-2 mm, se va reausculta si daca se aud sunete bilateral insemna ca sonda este bine plasata
- odata confirmata corecta pozitionare a sondei se va aspira daca este necesar si se va incepe ventilatia mecanica
- se va introdce aer in balonas (nu excesiv pentru a nu provoca necroza traheala, dar nici prea putin pentru a nu produce dislocarea accidentala a sondei in timpul diverselor manevre)
- se va securiza cu foarte multa atentie sonda (exista holdere pentru sonda de intubatie, in absenta acestora se va securiza cu leucoplast, avand grija ca obrajii pacientului sa fie uscati pentru a nu dezlipi leucoplastul)
- se va nota gradatia pana la care a fost introdusa sonda, pentru ca, la verificarile periodice sa se poata observa cu usurinta daca aceasta s-a deplasat in timpul diverselor manevre
- se va atasa o sonda de aspiratie specifica intre sonda de intubatie si ventilator, care va permite aspirarea periodica si cu usurinta a pacientului (este o sonda de aspiratie invelita ntr-un ambalj protector de plastic, care scade riscul de infectie chiar aca se va folosi aceeasi sonda la acelasi pacient de mai multe ori, permite ramanerea pacientului pe ventilator in timpul aspirarii ceea ce previne hipoxia, asistenta nu trebuie sa atinga sonda, nu necesita manusi la aspirare, desi se recomanda)
- se va verifica gura periodic la pacientul intubat si se va repozitiona sonda pentru a preveni formarea ulcerelor de presiune. Se va efectua ingrijire orala standard, periodica
 
Pipa Guedel / Intubare

   

 
Consideratii speciale:
 
@ intubatia orotraheala este preferata in urgene cele nazotraheale deoarece permite un acces mai usor si mai rapid
@ intubatia orotraheala este greu tolerata de pacientii constienti deoarece provoaca tuse, salivatie, greata
@ ca si complicatii pot apare: aspirarea de sange, secretii sau continut gastric, bronhospasm, leziuni ale buzelor si dintilor, edem laringeal, stenoza si necroza traheala etc
@ intubaţia nasotraheală are avantajul unui confort crescut pentru pacient, o poziţionare mai puţin dificilă a capului şi gâtului în cursul manevrei de introducere a sondei şi o mai bună stabilizare a sondei; însă datorită diametrului mai mic al son­dei şi al curburii accentuate – ceea ce se traduce printr-o rezistenţă mai mare la trecerea fluxului de aer prin tub, faţă de o sondă plasată orotraheal - este mai dificil de realizat aspiraţia traheobronsică şi ventilatia mecanica
 
Intubaţia nazotraheală are ca indicaţii:
 
· laringoscopie dificilă
· lipsa utilităţii cricotiroidotomiei
· necesitatea existenţei unei cavităţi orale libere (intervenţii endobucale de exemplu)
· imposibilitatea alinierii axei oro-faringo- laringiene: artrita, spasm al maseterilor, dislocaţie temporomandibulară, intervenţii chirurgicale orale recente.
 
Contraindicaţiile intubaţiei nasotraheale sunt reduse numeric dar importante:
 
· tulburări de coagulare
· trauma facială complexă cu interesarea etajului mijlociu al feţei
· sinuzite maxilare, etmoidale sau sfenoidiene · menţinerea intubaţiei peste 48 ore
 
Ingrijirea pacientilor intubati:
 
· consta in mentinerea permeabilitaii cailor aeriene, prevenirea complicatiilor, mentinerea adcvata a presiunii aerlui in balonas pentru prevenirea necrozei trahhei, repozitionarea sondei pentru a preveni ulceratiile gurii, aspirarea etc
 
Materiale necesare:
 
Pentru mentinerea permeabilitaii cailor aeriene:
· stetoscop
· echipament de aspirare (preferabil sonda de aspirare in plastic atasata intre ventilator si sonda de intubatie)
· manusi
 
Pentru repozitionarea sondei:
 
· seringa 10 ml
· stetoscop
· holder de fixare a sondei de intubat sau leucoplast
· echipament de aspirat
· sedative sau xilina 2%
· manusi
· baon ruben cu masca
 
Pentru detubare:
 
· seringa 10 ml
· echipament de aspirat
· sursa de oxigen pe masca ( portabila sau in perete)
· balon ruben cu masca
· manusi
· echipament de reintubat in caz de nevoie
 
Pregatirea echipamentului:
 
· se pregateste echipamentul si se pune la indemana la patul pacientului
· echipamentul de urgenta pentru o eventuala reintubare trebuie sa fie gata de folosit ca si cele pentru aspirare
 
Implementare:
 
- se explica procedura pacientului chiar daca nu este total constient ü se asigura intimitate
- se spala mainile
- se pun manusile si echipamentul de protectie
 
Mentinerea permeabilitatii cailor aeriene:
 
- se ausculta plamanii pacientului pentru observarea aparitia oricaror semne de disfunctii respiratorii
- daca se aude prezenta secretiilor se va efectua aspirarea lor
- daca zgomotele respiratorii sunt absente intr-unul din plamani insemna ca sonda este in bronhii, pe stanga sau pe drepata. Se poate efctua o radiografie si se va repozitiona cu grija sonda
- datorită faptului că o presiune inadecvată în balonaşul sondei de intubaţie poate deter­mina complicaţii imediate sau pe termen lung, cu implicaţia prognosticului vital, este necesara măsurarea si monitorizarea acestei presiuni cu ajutorul unui manometru. Complicaţiile din această categorie se pot datora atât hiperinflatiei balonaşului (cu apariţia ischemiei mucoasei traheale şi ulterior a cortegiului patologic specific) cât şi desumflării (aspiraţia conţinutului gastric sau a secreţiilor orofaringiene, sinusale pre­cum şi pierderile gazoase în condiţii de ventilaţie mecanică).
 
Repozitionarea sondei de intubatie:
 
- se va cere ajutorul unei alte persoane ( anestezist sau asistenta) pentru a preveni iesirea accidentala a sondei
- se va efectua aspirarea pacientului care ii poate provoca acestuia tuse, ceea ce poate creste riscul dislocarii sondei
- se va scoate aerul din balonas inainte de a misca sonda, deoarece manipularea acesteia cu balonasul umflat produce leziuni la nivelul traheei
- se repozitioneaza sonda si se marcheaza
- se introduce aer in balonas si se fixeaza sonda
 
Detubarea:
 
- detubarea se va face de catre doua asistente pentru a preveni orice accidente
- se ridica capul patului la aproximativ 90 grade
- se aspira pacientul faringeal si traheal
- se vor adminstra cateva ventilatii suplimentare manula sau mecanic pentru a creste rezerva de oxigen
- se ataseaza seringa la balonas si se aspira aerul pentru a-l dezumfla. Daca apar nereguli (se banuieste hiperinflatia acestuia) se va anunta medicul deoarece poate fi un edem al traheei care contraindica detubarea
- se dezlpeste leucoplastul sau holderul de fixare a sondei in timp ce cealalta asistenta mentine sonda pe loc pentru a nu fi scoasa acicdental ü se introduce o sonda de aspirare sterila prin sonda de intubatie si se aspira cerand pacientului sa respire adanc si sa deschida gura larg simuland un strigat (aceasta va determina abductia corzilor vocale si reducerea riscului aparitiei traumelor laringeale in timp ce sonda este scoasa afara)
- se vor scoate simultan atat sonda de intubat cat si cea de aspirat printr-o miscare care sa urmareasca curba naturala a gurii pacientului. Aspirarea in timpul detubatiei indeparteaza secretiile adunate la capatul distal al sondei de intubatie si previne aspiratia
- se administreaza oxigen pacientului pe masca
- se incurajeaza pacientul sa tuseasca si sa respire adanc
ü se va informa pacientul ca poate aparea raguseala si o senzatie de disconfort in gat, dar care vor disparea treptat
ü se va verifica starea pacientului periodic si se vor ausculta plamanii (aparitia stridorului poate demostra o obstructie de cale aeriana superioara. Se va lua proba de sange arterial pentru eterminarea concentratiei de gaze sangvine)
 
Consideratii speciale:
- dupa detubarea pacientului se va pastra echipamentul de intubare la indemana inca 12 ore
 
Complicatii:
- traumatisme ale laringelui si traheei datorita detubarii accidentale, edem traheal, laringospasm
 
 
 
 
 7. ADMINISTRAREA OXIGENULUI
 
6.1. ADMINISTRAREA OXIGENULUI PRIN CANULE NAZALE: 
6.2. ADMINISTRAREA OXIGENULUI PE MASCA SIMPLA:
6.3. VENTILATIA MANUALA:
 
7. ALTE TRATAMENTE:
 
7.1. TORACOCENTEZA :