Scoala Sanitara - Ingrijirea Geriatrica
Mini-chat
 
200

Scoala Postliceala Sanitara

Ingrijirea Geriatrica

INGRIJIREA GERIATRICA

EVALUAREA FUNCTIONALA A VARSTNICULUI:
Introducere:
In zilele noastre a crescut media sperantei de viata fata de trecut. Desi 40 % din oamenii cu varsta peste 65 de ani pot solicita ocazional sa fie gazduiti intr-un centru de asistenta, numai 5% dintre varstnici solicita asistenta specializata pe termen lung ; restul isi pot mentine autonomia. Totusi, aproape 80% dintre varstnici au cel putin o afectiune cronica – de obicei artrita, afectiuni cardiace sau respiratorii, hipertensiune, auz si vedere deficitare. Aceste probleme de obicei apar simultan restrangand capacitatea pacientului si a familiei sale de a functiona normal.
Cand este acordata asistenta unui pacient varstnic de obicei se vor implementa proceduri similare cu cele folosite pentru orice alt pacient adult. Totusi, trebuie tinut seama de modificarile psihosociale, fiziologice si biologice care apar in mod normal odata cu inaintarea in varsta.
Deoarece schimbarile de functionare a organismului asociate imbatranirii pot afecta actiunile medicatiei va trebui sa fie inteles modul cum influenteaza anumite medicamente pacientii varstnici.
Scopul ingrijirii: trebuie sa fie imbunatatirea tolerantei la medicatia administrata si evitarea pe cat posibil a reactiilor adverse si a interactiunilor. Un pacient varstnic va trebui, de asemenea, sa fie ajutat sa faca fata unor anumite probleme cum ar fi caderile sau incontinenta urinara si fecala. In timpul ingrijirii fizica, se va putea totodata sa fie prezentat cazul varstnicului atat familiei cat si serviciilor sociale si de sanatate care pot asigura suportul in vederea imbunatatirii calitatii vietii pacientului si-i pot oferi posibilitatea sa ramana autonom cat mai mult timp posibil.
Evaluarea functionala:
- este folosita pentru a evalua nivelul starii de bine al persoanei cat si capacitatea, ca adult varstnic, de a-si purta in mod autonom de grija;
- va ajuta la identificarea nevoile personale si a punctelor slabe in ingrijirea personala,va furniza baza de la care se va porni intocmirea planului de ingrijire a carui scop sa fie cresterea gradului de autonomie a varstnicului, va oferi un feed-back in privinta tratamentului si reabilitarii;
- evaluarea se va folosi pentru identifica si suplini nevoile varstnicului cu serviciile potrivite cum ar fi asigurarea menajului, ingrijirea la domiciliu, ingrijirea zilnica care sa ajute pacientul sa-si mentina autonomia. Sunt disponibile numeroase metode de intocmire a unei o evaluari metodice functionale.
Metode de evaluare functionala a varstnicului:
1.Indexul Katz: privind activitatile traiului de zi cu zi este o metoda foarte des folosita pentru evaluarea abilitatilor de a realiza 6 activitati zilnice de ingrijire personala: imbaiere, imbracare, asigurarea igienei, transferul, controlul sfincterelor, hranirea. Descrie nivelul functional al pacientului la un anumit moment in timp si puncteaza obiectiv performantele sale.
2. Scala Lawton: evalueaza capacitatea de a realiza activitatile de ingrijire personala mai complexe. Se refera la activitatile necesare pentru a-si sustine traiul autonom cum ar fi : capacitatea de a folosi telefonul, de a gati, de a face cumparaturi, de a spala rufe, de a gestiona resursele financiare, de a-si administra medicatia si de a-si pregati masa. Activitatile sunt cotate pe o scala de la 1 la 3 incepand cu autonomia (capacitate totala de a realiza activitatile), continuand cu a avea nevoie de un oarecare sprijin si sfarsind cu incapacitatea totala.
3. Scala si indexul Barthel : evalueaza urmatoarele 10 functii in autoingrijire : hranirea, mutarea din caruciorul cu rotile in pat si invers, efectuarea igienei personale, deplasarea pana la si de la toaleta, imbaierea, deplasarea pe suprafete drepte,fara denivelari, impingerea caruciorului cu rotile, urcarea si coborarea scarilor, imbracare/dezbracare, mentinerea continentei intestinale, controlarea vezicii urinare.Fiecare item este notat conform cu gradul de asistenta necesara ; dupa un timp, rezultatele vor arata o imbunatatire sau un declin.
4. O scala similara numita Scala de evaluare a autoingrijirii Barthel, e o scala mai detaliata privind evaluarea functionala. Ambele instrumente furnizeaza informatii care ajuta la determinarea tipul de ingrijire necesara.
5. Scala de Resurse Sociale OARS (Cercetari si servicii pt varstnicii din America) este un instrument de evaluare dezvoltat la Universiatea Duke in 1978. Este o metoda multidimensionala si evalueaza nivelul functionarii in urmatoarele 5 domenii: resurse sociale, resurse economice, sanatatea fizica , sanatatea psihica si activitati ale traiului de zi cu zi. Principalele activitati ale traiului de zi cu zi includ mobilitatea, imbracarea, igiena personala, hranirea, mersul la toaleta, si factori legati de continenta. Totusi, aceste activitati pot fi extinse pentru a include si activitati instrumentale (cumparaturi, ingrijirea locuintei, utilizarea telefonului, platirea facturilor, administrarea medicatiei, gatitul, si spalarea rufelor) cat si alte activitati mai complexe (activitati sociale, voluntare, ocupationale, recreative). Fiecare domeniu e marcat pe o scala de la 1 la 6. La sfarsitul evaluarii este determinat un scor cumulativ privind deficientele. Cu cat scorul este mai mic, cu atat mai mare este nivelul deficientei.
Materiale necesare : documentatia ( formulare tip de completat) necesara uneia din metodele de evaluare functionala care se foloseste in spital
Pregatirea echipamentului : se va explica testul pacientului si i se va comunica locatia efectuarii sale (camera de spital sau de tratament)
Implementare:
    - se va revede istoricul in materie de sanatate al pacientului pentru a obtine date individuale despre pacient si pentru a intelege problema in profunzime cat si modificarile fizice subtile;
    - se vor obtine date biografice, inclusiv numele pacientului, varsta, data nasterii si asa mai departe daca acestea nu exista deja;
    - folosindu-se instrumente de evaluare functionala, pacientul va fi rugat sa raspunda la intrebari. Daca pacientul nu poate raspunde, se vor obtine raspunsurile de la cei care-i acorda ingrijire.
Consideratii speciale :
   - evaluarea fnctionala a varstnicului trebuie facuta cat mai repede din momentul internarii sale @ intreaga evaluare va fi revizuita si actualizata de fiecare data cand o modificare importanta apare in starea fizica si mentala a pacientului
   - cand este folosita Scala Lawton, evaluarea pacientului se va face in termeni specifici sigurantei: de exemplu, o persoana poate fi capabila sa gateasca o masa simpla pt sine dar poate uita aragazul aprins dupa ce a gatit
   - atat indexul Barthel cat si Scala de evaluare a autoingrijirii Barthel sunt folosite ca instrumente mai des in recuperarea varstnicilor si in ingrijirile pe termen lung pentru a consemna imbunatatirea capacitatilor pacientului.
TRATAMENTE:
Controlul incontinentei :
  - la pacientii varstnici incontinenta este de obicei urmarea pierderii sau deficientei sfincterului urinar sau anal;
  - incontinenta poate fi temporara sau permanenta
  - aproape 10 milioane de adulti se confrunta cu o forma de incontinenta urinara ; aceasta include circa 50% din 1.5 milioane de oameni aflati in centrele de ingrijire. Incontinenta fecala afecteaza pana la 10% din pacientii acestor centre;
  - contrar unei opinii larg raspandite, incontinenta urinara nu este nici boala, nici o partcularitate a imbatranirii normale. Incontinenta poate fi cauzata de confuzie, deshidratare, sau reducerea mobilitatii. Este, de asemenea, un simptom al unor diverse tulburari, cum ar fi hiperplasia prostatica, calculi urinari, cancer al vezicii urinare, infectii ale tractului urinar, AVC, neuropatie diabetica, sindromul Guillain-Barre, scleroza multipla, cancerul de prostata, prostatita, leziuni la nivelul coloanei vertebrale, contractarea uretrei. Mai poate fi cauzata de afectarea sfincerului uretral in urma prostatectomiei. Pe langa acestea, anumite medicamente, inclusiv diureticele, halucinogenele, sedativele, anticolinergicele, antihipertensivele, pot declansa incontinenta urinara;
  - incontinenta urinara poate fi acuta sau cronica.
1. Cea acuta e rezultatul tulburarilor care sunt potential remediabile, cum ar fi: delirul, deshidratarea, retentia urinara, reducerea mobilitatii, infectii sau inflamatii, reactii adverse ale unor medicamente, si poliuria.
2. Cea cronica apare sub 4 forme distincte: stresul, abundenta urinara, nevoie imperioasa, si incontinenta functionala;
- in incontinenta care are la baza stresul; scurgerile au loc in urma unei sfortari fizice bruste, cum ar fi de exemplu: un stranut, tusea, sau o miscare brusca. In abundenta urinara, retentia urinei duce la scurgeri pentru ca vezica dilatata nu se poate contracta suficient pentru a controla scurgerile de urina. In incontinenta caracterizata de nevoia imperioasa pacientul nu-si poate controla impulsul de a urina. In sfarsit, in incontinenta functionala totala scurgerile de urina apar in ciuda faptului ca vezica si uretra functioneaza normal. Aceasta situatie este de obicei legata de factori cognitivi si de mobilitate.
- incontinenta fecala, scaparea involuntara a materiilor fecale, poate aparea gradual (ca in cazul dementei) sau brusc (leziunile coloanei vertebrale). De obicei este rezultatul problemelor de acest ordin aparute in urma reducerii mobilitatii din diverse cauze: dieta neadecvata, sau o stare anala dureroasa netratata. Poate fi, de asemenea, rezultatul administrarii laxativelor pe termen lung, ingerare redusa de lichide, deficiente neurologice, interventii chirurgicale la nivel pelvian, prostatic sau rectal, folosirea anumitor medicamente intre care antihistaminicele, psihotropicele, si preparatele pe baza de fier. Fiind rareori intalnita in afectiuni serioase, incontinenta fecala poate deteriora serios starea de bine din punct de vedere fizic si psihologic a unui pacient varstnic.
- pacientii cu incontinenta urinara si fecala trebuie evaluati foarte serios in vederea depistarii tulburarilor ce stau la baza acestor manifestari. Majoritatea pot fi tratate, cateva pot fi chiar vindecate. Tratamentul are ca scop controlarea starii de incontinenta prin actiuni la nivelul vezicii si intestinului, sau prin alte tehnici de coordonare comportamentala, modificarea dietei, terapia medicamentoasa, si posibil prin interventii chirurgicale. Interventia chirurgicala corectiva in cazul incontinentei urinare include rezectia transuretrala a prostatei la barbati si injectii cu colagen la nivel uretral atat la barbati cat si la femei, refacerea peretelui anterior vaginal sau sprijinirea retropelvica a vezicii urinare la femei, dispozitiv uretral, marirea vezicii
Materiale necesare :
- manusi
- stetoscop(pt a asculta suntele de la nivelul intestinelor)
- agent lubrifiant
- crema contra umezelii
- supozitoare antidiareice sau laxative
- pampers sau tampoane speciale pentru incontinenta
- plosca
- recipient cu eprubete pentru recoltare probe biologice
- eticheta
- formulare laborator pentru solicitare analize
- recipient de colectare a materiilor fecale
- cateter urinar.
Implementare :
1. Incontinenta urinara :
- pacientul va fi intrebat cand a observat pentru prima data scurgerile urinare si daca acestea au aparut dintr-odata sau treptat;
- se va cere pacientului sa-si descrie obiceiurile sale urinare (de obicei incontinenta apare ziua sau noaptea, daca simte nevoia acuta sa mearga din nou la toaleta dupa ce deja a fost, daca simte impulsuri acute de a merge la toaleta);
- pacientul va fi rugat sa-si masoare controlul asupra sfincterului ( daca are un oarecare control sau nu are deloc control);
- daca cateodata poate urina controlat va fi rugat sa precizeze cand si cat urineaza de obicei;
- se vor evalua problemele legate de incontinenta cum ar fi : urinarea intermitenta, frecventa, cat de acuta este nevoia de a mictiona, urinarea pe timpul noptii, intermitenta si forta cu care urineaza ;
- pacientul va fi rugat sa precizeze ce tratamente a mai urmat pentru incontinenta sau ce masuri a luat de unul singur. Va fi intrebat ce medicamente foloseste inclusiv cele neprescrise de medic;
- se va evalua mediul in care traieste pacientul : daca exista o toaleta sau un recipient care sa poata fi folosit de urgenta, cat ii ia pacientului sa ajunga la ele, dexteritatea manuala (cat de repede se dezbraca odata ajuns in baie);
- se va evalua starea mentala si functiile cognitive ale pacientului;
- se va cuantifica cantitatea zilnica de lichide pe care pacientul obisnuieste sa o bea;
- se va reverifica medicatia pacientului si istoricul alimentar pentru a identifica medicamente si alimente care pot afecta digestia sau eliminarile ü se va reverifica istoricul medical al pacientului (mai ales numarul si tipul de nasteri, histerectomia la femei, tulburari ale prostatei la barbati, diabet, leziuni vertebrale sau tumori, AVC, interventii chirurgicale la nivelul vezicii, prostatei sau la nivel pelvic);
- se va evalua starea pacientului pentru a vedea daca exista tulburari precum delirul, deshidratarea, retentia urinara, mobilitatea redusa, infectiile, inflamatiile, poliuria;
- se vor recolta probe biologice pentru testele de laborator confrom recomandarilor medicului. Se va eticheta fiecare eprubeta si se va trimite la laborator impreuna cu un formular de solicitare;
- se va incepe controlarea incontinentei prin implementarea unui program adecvat de actiuni asupra vezicii.
Tratarea incontinentei urinare :
Pacientul incontinent se simte de obicei frustrat, jenat, si lipsit de speranta.
Din fericire, problema sa poate fi de obicei solutionata prin reantrenarea vezicii – un program care are ca scop stabilirea unui obicei de mictionare regulata.
Pentru implementarea acestui program trebuie facuti mai multi pasi:
- evaluarea obiceiurilor de eliminare existente ( se vor evalua in primul rand obiceiurile pacientului privind ingerarile si eliminarile si motivele pentru fiecare pierdere de urina accidentala(cum ar fi cea aparuta in urma unui acces de tuse). Se va utiliza un registru al monitorizarilor incontinentei).
- stabilirea unui calendar pt urinare- pacientul va fi incurajat sa mictioneze regulat, de exemplu la fiecare 2 ore. Daca se poate controla aceste 2 ore, se va creste intervalul cu cate 30 min in fiecare zi pana cand atinge intervalul de la 3 la 4 ore intre urinari. Pacientul va fi invatat sa practice tehnici de relaxare cum ar fi respiratia adanca, care ajuta la diminuarea nevoii resimtite.
- inregistrarea rezultatelor si mentinerea unei atitudini pozitive- se va tine un registru al continentei si al incontinentei aproximativ 5 zile pentru a sustine pacientul in eforturile sale de a ramane continent. Mentinerea unei atitudini pozitive atat din partea asistentei cat si a pacientului este de o importanta majora in tot acest proces.
- se va aseza patul pacientului langa baie sau toaleta portabila. Se va lasa o lumina aprinsa noaptea. Daca pacientul necesita sprijin pentru a se da jos din pat sau din scaunul cu rotile, se va raspunde prompt apelului sau pentr a-l ajuta ü se va instruiti pacientul in privinta masurilor de preventie a infectiilor tractului urinar, cum ar fi ingerarea adecvata de lichide (cel putin 2 l/zi daca nu este contraindicata), sa poarte lenjerie intima de bumbac, sa se spele cu sapunuri care nu irita.
- se va incuraja pacientul sa urineze golind complet vezica inainte si dupa mese, la ora de culcare ü pacientul va fi sfatuit sa urineze de cate ori simte nevoia.
- va fi instruit sa ia diureticele prescrise cand se trezeste dimineata.
- va fi sfatuit sa limiteze consumul de somnifere, sedativele, si alcoolul, deoarece acestea diminueaza nevoia de a urina si pot amplifica incontinenta mai ales in timpul noptii ü daca pacientul este supraponderal, va fi incurajat sa slabeasca ü va fi invatat sa efectueze exercitii pentru intarirea musculaturii pelvine( exercitiile Kegel).
- va fi instruit introduca mai multe fibre in dieta sa ptentru a scadea posibilitatea aparitiei constipatiei si incontinentei.
- va fi monitorizat in vederea identificarii oricaror semne de depresie sau anxietate.
- pacientul va fi reasigurat ca aparitia periodica a episoadelor de incontinenta nu inseamna ca programul nu da rezultate si ca eforturile trebuie incetate;
- va fi incurajat sa adopte o atitudine caracterizata de perseverenta, toleranta si pozitivism.
2. Incontinenta fecala :
- pacientul care sufera de incontinenta fecala va fi rugat sa identifice cand anume apare incontinenta, durata, gravitatea si obiceiurile acestea (de exemplu sa specifice daca apare pe parcursul noptii sau daca este diareica);
- se vor culege date legate de istoricul gastrointestinal, neurologic si psihologic al pacientului;
- se va consemna frecventa, consistenta si cantitatea materiilor fecale din ultimele 24 de ore;
- se va recolta o proba de materii fecale, daca se recomanda de catre medic;
- se va proteja patul pacientului cu o invelitoare specifica pentru cazuri de incontinenta;
- se va evalua daca este cazul unei constipatii cronice, tulburari neurologice, gastrointestinale sau abuz de laxative ü se va evaluati regimul medicamentos al pacientului ( daca exista medicamente care pot afecta activitatea intestinelor cum ar fi aspirina, anumiti agenti anticolinergici, antiparkinson, hidroxidul de aluminiu, carbonatul de calciu, diureticele, preparatele din fier, narcoticele, tranchilizantele, antidepresivele triciclice);
- in cazul pacientilor fara probleme neurologice dar care prezinta incontinenta cronica se va asigura un program de controlare constienta a activitatii intestinelor;
- se va sfatui pacientul sa urmeze o dieta bogata in fibre care sa includa multe vegetale crude, cu frunze, cum ar fi morcovii si laptucile, fructe cu coaja (mere), si cereale integrale (cum ar fi grau, paine de secara si cereale);
va fi incurajat sa aibe un consum adecvat de lichide
- pacientii varstnici vor fi instruiti sa renunte treptat la consumul de laxative (folosirea abuziva a laxativelor pentru a stimula activitatea motorie in intestin poate avea efectul advers ducand fie la constipatie fie la incontinenta dupa un timp). Se va incuraja, in schimb, folosirea laxativelor naturale cum ar fi prunele si sucul de prune
- se va promova practicarea regulata a unor exercitii explicand pacientului cum ajuta acestea la reglarea motilitatii intestinale. Chiar si un pacient imobilizat poate face anumite exercitii in timp ce este asezat sau sta intins pe pat.
Consideratii speciale :
 - in cazul incontinentei fecale, se va pastra o igiena corespunzatoare pentru a creste gradul de confort al pacientului si pentru a preveni leziuni si infectii ale pielii. Se va curata frecvent zona perianala si se va aplica o crema contra umezelii. Se va controla situatia si in privinta mirosurilor neplacute;
- se va planificati si un timp pentru a incuraja si sprijini pacientul, care poate simti rusine, jena, si se poate simti neajutorat din cauza pierderii controlului;
Complicatii :
- incontinenta poate conduce la leziuni si infectii ale pielii;
- problemele psihologice care pot rezulta din existenta incontinentei includ izolarea sociala, pierderea autonomiei, diminuarea stimei de sine si depresia.
Intarirea musculaturii pelvice :
Incontinenta pe baza de stres, cea mai obisnuita forma de incontinenta urinara la femei, este de obicei rezultatul slabirii sfincterului uretral. La barbati, poate aparea cateodata dupa o prostatectomie radicala.
Pacientii femei si barbati pot fi sprijiniti sa previna sau sa diminueze acest tip de incontinenta invatandu-i exercitiile pelvice Kegel pentru intarirea muschilor pubococcigeali.
Exercitiile Kegel :
mai intai, se va explica unde se afla exact acesti muschi pelvici inferiori. Paicentii vor fi instruiti sa-si contracte muschii din jurul anusului, ca si cand s-ar abtine de la defecare. Pentru a identifica corect zona inca de la inceput, pacientul va fi invatat sa-si contracte muschii pelvici inferiori pentru a opri jetul de urina chiar in timp ce urineaza si apoi sa relaxeze musculatura din acea zona pentru ca jetul urinar sa revina. Odata invatate, aceste exercitii pot fi realizate oriunde;
* se va explica pacientului ca exercitiile de contractare si relaxare sunt esentiale pentru stimularea musculaturii. Se va sugera sa inceapa prin contractarea muschilor pelvini inferiori timp de 5 secunde, apoi relaxarea lor alte 5 secunde si dupa aceea repetarea procedurii de cate ori este nevoie. Caracteristic acestei proceduri este ca pacientul sa inceapa cu 10 contractii dimineata si 10 seara, apoi sa creasca treptat timpul contractiei si al relaxarii;
* se va sfatuiti pacientul sa nu se foloseasca de muschii abdominali, ai membrelor inferioare sau de fesieri. De asemenea, trebuie descurajata incrucisarea picioarelor sau tinerea respiratiei pe parcursul acestor exercitii.
Terapia medicamentoasa :
* patru din cinci persoane trecute de 65 de ani prezinta una sau mai multe tulburari cronice. Acest fapt explica de ce varstnicii iau mai multe medicamente decat orice alta grupa de varsta. Desi varstnicii reprezinta doar 12% din totalul populatiei ei iau intre 30% si 40% dintre medicamentele prescrise. Asta inseamna aproximativ 400 milioane de retete pe an, sau de doua ori mai multe retete completate pentru persoane sub 65 de ani;
* terapia medicamentoasa pentru persoanele varstnice prezinta niste probleme speciale care izvorasc din modificarile legate de varsta pacientilor. Din punct de vedere fiziologic, imbatranirea modifica structura corpului si declanseaza schimbari in sistemul digestiv, la nivelul ficatului, si rinichilor. Aceste schimbari afecteaza metabolizarea medicamentului, absorbtia lui, eliberarea si eliminarea lui, si consecutiv acestora se poate ajunge la nevoia de a modifica dozajul medicatiei si tehnicile de administrare. Pot de asemenea amplifica efectele adverse ale medicamentelor si pot afecta astfel rezultatele tratamentului;
* chiar si atunci cand un pacient varstnic primeste medicamentul in doza optima tot exista riscul unei reactii adverse a acelui medicament. Odata aparute schimbarile fiziologice specifice varstnicilor, rezultatele slabe ale regimului medicamentos cat si consumul mai mare de medicamente contribuie la experimentarea de catre acestia a reactiilor adverse intr-o masura de doua ori mai mare decat o fac pacientii mai tineri. Concret, aproximativ 40% din persoanele care sunt afectate de reactiile adverse ale medicamentelor au peste 60 de ani. Multi pacienti mai varstnici (aflati la o varsta mai inaintata), care prezinta semne si simptome din cauza reactiilor adverse ale medicamentelor (cum ar fi confuzia, slabiciunea, si letargia), le pun mai degraba pe seama bolii decat pe efectul medicamentelor pe care le iau. Daca reactia adversa nu este indentificata sau este identificata in mod eronat, pacientul va continua probabil tratamentul cu acel medicament. Si pentru ca problema sa devina si mai complicata, daca pacientul prezinta multiple disfunctii fizice sau reactii adverse ale medicamentelor, sau chiar ambele, el poate consulta o serie de specialisti care fara a sti unul de altul, pot prescrie si mai multe medicamente. Daca istoricul pacientului privind medicatia nu este investigat si pacientul ia si alte medicamente, fara a fi prescrise de medic, pentru a scapa de probleme comune (cum ar fi indigestia, ameteli, si constipatie) el poate fi victima inocenta a unui obicei de consum inadecvat si excesiv de medicamente. Cunoscut si sub numele de polifarmacie, acest obicei pune in pericol siguranta pacientului si eficienta tratamentului medicamentos.
* desi multe medicamente pot da efecte adverse, cele mai multe reactii cu adevarat grave pentru pacientii varstnici, rezulta din folosirea a catorva medicamente in special ( anume diureticele, antihipertensivele, digitalicele, corticosteroizii, somniferele, si medicamentele neprescrise de catre medic);
* pacientul varstnic poate prezenta dificultati in privinta raspunsului la tratamentul medicamentos din cauza deficientelor de vedere si auz, problemelor de memorie, si a nevoii unei terapii pe baza de medicamente multiple (medicatie complexa) intelegere deficitara in privinta dozajelor si a a instructiunilor primite, si alti diversi factori socioeconomici (cum ar fi saracia si izolarea sociala). Pentru a avea un raspuns satisfacator este necesar ca membrii familiei, farmacistul, si alti furnizori de ingrijire sa se implice in supravegherea si instruirea individualizata si adaptata nevoilor pacientului.
Materiale necesare:
- medicatia pacientului;
- instructiuni scrise privind dozajul;
- suporturi corespunzatoare (recipiente pentru tablete), calendar sau alt suport cu instructiuni inscriptionat cu litere marite.
Implementare:  Lipsa de raspuns la tratament a pacientilor in varsta este des intalnita, prin urmare nu este neobisnuit faptul ca majoritatea asistentelor o considera o prioritate atunci cand planifica ingrijirea bolnavilor. Initial, se va evalua capacitatea pacientului sau motivatia lui de a respecta un tratament medicamentos.
Cum poate afecta varsta eficienta medicamentului : Pe masura ce organismul imbatraneste, structurile organice si sistemele sufera transformari care influenteaza reactiile corpului la medicamentele administrate.
Cateva modificari comune care afecteaza in mod semnificativ administrarea medicatiei vor fi prezentate in continuare:
 1. Structura corpului : - pe masura ce o persoana se maturizeaza, masa totala a corpului sau si masa musculara tind sa se diminueze in timp ce sporeste grasimea corporala. Acesti factori afecteaza legatura dintre concentratia medicamentului si nivelul absorbtiei sale in organism.
 2. Sistemul digestiv : - reducerea secretiei de acid gastric si a motilitatii gastrointestinale conduc la scaderea capacitatii organismului de absorbtie eficienta a multor medicamente. Acest fapt poate cauza probleme cu anumite medicamente – de ex. digoxina, a carei actiune terapeutica este strans legata de absorbtia sa.
 3. Sistemul hepatic : - inaintarea in varsta reduce innoirea sangelui si anumite enzime hepatice devin mai putin active. Ca urmare, ficatul isi pierde cateva din capacitatile sale de a metaboliza medicamentele. Din cauza functiei reduse a ficatului apar efecte mai intense ale medicamentelor, ramase astfel mai mult timp in circulatie. Acest lucru creste incidenta toxicitatii medicamentului.
 4. Sistemul renal : - functia renala se diminueaza o data cu inaintarea in varsta. Acest lucru poate afectat eliminarea medicamentului cu 50% sau mai mult. In multe cazuri functia diminuata a rinichilor duce la cresterea nivelului anumitor medicamente in sange.
 Evaluarea capacitatii de conformare la tratament :
- se vor reevalua problemele de care se plange pacientul si se va obtine un istoric complet privind sanatatea sa si medicatia utilizata pana in prezent;
- se va avea in vedere faptul ca emiterea planului se face incepand cu primirea pacientului;
- se va evalua capacitatea fizica a pacientului de a lua medicamente ( poate acesta citi etichetele si prospectele medicamentelor ? identifica medicamentele prin intermediul vazului sau al simtului tactil ? poate deschide cu usurinta flacoanele cu medicamente ? );
- se vor evalua deprinderile cognitive ale pacientului ( isi poate aminti sa ia medicamentele prescrise la timp si in mod regulat ? isi aminteste unde a pus medicamentele ? daca nu, va fi indrumat catre resursele comunitare adecvate in vederea supravegherii sale);
- se va evalua stilul de viata al pacientului ( locuieste impreuna cu familia sau cu prieteni ? daca da, acestia trebuie implicati in sedintele de instruire a pacientului, daca e posibil. Locuieste singur sau cu un partener de viata pe care nu se poate baza ? daca da, el va avea nevoie de sprijin constant din partea unei asistente medicale care sa-l viziteze sau din partea unui alt furnizor de ingrijire la domiciliu);
- o supraveghere deficitara poate conduce la o folosire eronata a medicatiei. Se vor face sesizarile care se impun si se vor contacta agentiile sociale cele mai potrivite pentru a asigura siguranta pacientului si pentru a-i asigura asistenta financiara, daca este cazul;
- se vor evalua parerile pacientului privind consumul de medicamente. De exemplu, pacientul poate crede ca un consum constant de medicamente reprezinta un semn de boala sau de slabiciune si in consecinta el isi poate administra medicatia in mod neregulat.
Prevenirea reactiilor care impiedica conformarea la tratament :
- se va discuta despre terapia medicamentoasa cu pacientul. Pe masura ce primeste medicamente, i se va spune denumirea, i se va explica efectul pe care ar trebui sa-l aiba, i se vor descrie posibilele reactii adverse ce ar putea sa para si la care ar trebui sa fie atent si sa le aduca la cunostinta echipei de ingrjiri; 
- pacientul va fi chestionat cu privire la alimentatie sau la alte medicamente pe care le ia, pentru a reduce riscul ca alimentatia sau alte medicamente sa interactioneze cu tratamentul adminstrat ( interactiunile cu alte medicamente, alcoolul, cafeaua, pot afecta raspunsul pacientului la tratament);
- se vor cere detalii pacientului referitoare la toate medicamentele – prescrise, neprescrise sau remedii naturale- pe care le ia in prezent sau pe care si le-a administrat in trecut. Daca este posibil, se vor cere niste mostre de astfel de medicamente. Va fi pus sa numeasca fiecare medicament in parte si sa spuna de ce, cand, cat si pe ce perioada l-a luat. Pacientul poate avea medicamente prescrise de mai multi specialisti;
- pacientul va fi informat in privinta interactiunilor specifice dintre alimente si medicamente. Pe baza informatiilor din istoricul privind medicatia, se va realiza o lista cu alimente ce trebuie evitate.
Adaptarea injectiilor intramusculare :
- inainte de a injecta intramuscular un pacient varstnic se vor lua in considerare schimbarile fizice care insotesc imbatranirea si se va alege echipamentul, locul injectarii, si tehnica adecvata;
- alegerea acului : un pacient varstnic are de obicei mai putin tesut subcutanat si mai putina masa musculara decat un pacient mai tanar mai ales in zona feselor si a deltoizilor. Ca urmare, va fie nevoie sa se foloseasca un ac mai scurt deca la un pacient mai tanar;
- alegerea locului de injectare : varstnicul are in mod obisnuit mai multa grasime in jurul soldurilor, abdomenului, si zona coapselor. Aceasta face ca zona ventrogluteala sa devina zona principala de injectat;
- nu se va injecta intramuscular un membru imobilizat din cauza slabei absorbtii a medicamentului si al riscului formarii unui nodul la locul injectarii;
- tehnica opririi sangerarii : din cauza modificarilor vasculare legate de inaintarea in varsta, varstnicii prezinta un risc mai mare de dezvoltare a hematoamelor. Pentru a opri sangerarea dupa efectuarea unei injectii intramusculare, va fi nevoie sa se preseze direct locul injectarii pentru mai mult timp decat in mod normal. Se va masa usor locul injectarii pentru a ajuta la absorbtia si distributia medicamentului. Se va evita insa masarea zonei atunci cand sunt administrate anumite medicamente prin tehnica injectiei intramusculare in Z ( fier, de exemplu).
Recunoasterea reactiilor adverse obisnuite la pacientii varstnici :
- simptomele si semnele obisnuite ale reactiilor adverse ale medicamentelor includ : urticariile, impotenta, incontinenta, problemele gastrice, si iritatiile. Pacientii varstnici sunt expusi in mod special si pot prezenta reactii adverse serioase cum ar fi hipotensiunea ortostatica, deshidratarea, deteriorarea starii mentale, anorexia, tulburarile sangvine, dischinezia tardiva;
- anumite reactii adverse ca: anxietatea, confuzia, tulburarile de memorie, pot fi mai degraba asociate cu problemele tipice varstei a treia decat sa fie considerate efecte ale medicamentelor. Reactiile adverse ale medicamentelor ar trebui aduse la cunstinta unui farmacist, unui specialist sau unui asistent medical.
 Hipotensiunea ortostatica: este caracterizata de o stare de ameteala si slabiciune in picioare, apare ca un efect advers comun al antidepresivelor, antihipertensivelor, antipsihoticelor, sedativelor. Pentru a preveni accidentele ca de exemplu caderile, se va atentiona pacientul sa nu se ridice brusc sau sa nu se dea jos din pat prea repede. Va fi instruit sa apeleze la asistenta pentru a se putea deplasa daca se simte ametit sau slabit.
 Deshidratarea :
- daca pacientul ia diuretice, poate sa apara deshidratarea si dezechilibrul electrolitic;
- se vor monitoriza nivelurile sangvine si se vor asigura suplimentele de potasiu conform prescriptiilor medicului
- uscaciunea orala este urmarea multor medicamente. Daca anticolinergicele cauzeaza uscaciune, se va sugera pacientului sa suga bomboane fara zahar.
 Starea mentala alterata :
- agitatia sau confuzia pot fi urmarea ingerarii de alcool sau de medicamente anticolinergice, antidiuretice, antihipertensive, antipsihotice, calmante, antidepresive;
- paradoxal, depresia este un efect advers comun al folosirii antidepresivelor.
 Anorexia : este un semn de avertizare in privinta toxicitatii - mai ales datorita administrarii de digitalice, bronhodilatatoare, si antihistaminice. Acesta este motivul pentru care specialistul de obicei prescrie la inceput doze foarte scazute.
 Tulburarile sangvine :
- daca pacientul ia un anticoagulant, ( de exemplu heparina), se va urmari aparitia unor semne de vanatai usoare (contuzii, umflatura, julitura, zgarietura) sau sangerari (cum ar fi de exemplu sangerarea excesiva dupa perierea dintilor). Dar vanataile usoare sau sangerarile pot fi si un semn pentru alte probleme ca de exemplu trombocitopenia. Alte medicamente care pot da astfel de reactii sunt si diversi agenti antineoplazici (ca metotrexatul) antibioticele (ca nitrofurantoina), si anticonvulsivele (ca acidul valproic si fenitoina).
 Dischinezia tardiva : este caracterizata de miscarii anormale ale limbii, de incretirea buzelor, diferite grimase, clipiri dese, si miscari in rotative, in cerc, ale fetei si extremitatilor. Dischinezia tardiva poate fi declansata de medicamente psihotropice, cum ar fi haloperidolul si clorpromazina.
Metode ajutatoare de marire a raspunsului pozitiv la tratament :
- pentru a evita neconformarea la tratament din cauza deficientelor de vedere, se va asigura printarea cu majuscule a instructiunilor privind dozajele medicatiei, daca e necesar;
- pentru a modifica obiceiurile legate de masa, care pot afecta eficienta tratamentului, se va stabili exact si se va accentua clar ce anume medicamente trebuie luate in timpul mesei, si care tebuie administrate pe stomacul gol;
- se va explica faptul ca administrarea anumitor medicamente pe stomacul gol poate duce la stari de greata, la fel cum administrarea unor medicamente dupa masa poate interfera cu procesul de absorbtie. De asemenea - se va chestiona pacientul pentru a afla daca obisnuieste sa manance regulat sau sare peste mese. Daca sare peste mese inseamna ca poate omite si sa-si adiministreze medicatia. Dupa cum este necesar, va fi ajutat sa-si coordoneze calendarul administrarii medicatiei cu obiceiurile sale alimentare.
- pentru a corecta problemele legate de tipurile de medicamente si administrarea lor, pacientul va fi ajutat sa gaseasca cai mai usoare de a-si administra medicamentele. De exemplu, daca nu poate inghiti pastilele sau capsulele, i se va oferi varianta lichida sau pudra a respectivului medicament, pe cat este posibil acest lucru. Saui se va sugera sa faca astfel incat sa alunece pastila pe gat impreuna cu hrana moale cum ar fi sucul de mere. I se va specifica care tablete le poate macina si care nu. De exemplu, tabletele acoperite cu un invelis solubil intestinal, capsulele cu eliberare in timp, si tabletele sublinguale si bucale nu ar trebui macinate. Alte medicamente, odata macinate pot avea un gust foarte amar si pot păta sau irita mucoasa bucala.
- daca mobilitatea sau deplasarea pacientului impiedica conformarea la tratament, pacientul va fi ajutat sa gaseasca o farmacie care se realimenteaza si elibereaza medicamente pe baza prescriptiilor medicale. Daca este potrivit, se va lua in considerare posibilitatea unei farmacii la care comanda sa se poata face pe mail.
- daca tulburarile de memorie aduc prejudicii conformarii la tratament se va concepe un sistem pentru a ajuta pacientul sa-si aminteasca sa isi ia medicamentele corect. I se va sugera pacientului sau unui membru al familiei sa achizitioneze sau sa obtina un calendar – suport, cum ar fi o lista de verificare, un ceas cu alarma, sau o cutie compartimentata pentru medicamente.
- unii pacienti incearca sa economiseasca bani prin a nu-si obtine sau reinnoi retetele la timp sau luand doze mai mici decat cele prescrise pentru a avea mai mult timp doze din acel medicament. Daca consideratii de ordin financiar pun in pericol conformarea la tratament, pacientul trebuie ajutat sa gaseasca noi cai de a face fata situatiei. I se va sugera sa gaseasca echivalenti mai ieftini ai medicamentului prescris ori de cate ori este posibil. De asemenea, se va explora posibilitatea ca membrii familiei sa ajute pacientul sau se va sesiza cazul pacientului departamentelor de servicii sociale si agentiilor comunitare corespunzatoare. Multe state au programe speciale pentru a ajuta pacientii varstnici cu venituri mici sa-si achizitioneze medicamentele necesare
Consideratii speciale :
- se va sfatui pacientul sa contacteze echipa medicala inainte de a lua medicamente neprescrise de medic pentru a preveni orice posibile interactiuni intre diferitele medicamente. Daca este necesar, se va folosi un monitor de regularizare a nivelului anumitor medicamente ca de exemplu digoxin si potasiul pentru a evita toxicitatea.
- cand medicul recomanda intreruperea adiministrarii unui medicament se va instrui pacientul sa-l arunce ( in toaleta, daca este posibil). Aceasta va preveni folosirea accidentala a medicamentului de catre alte persoane din casa si va impiedica pacientul sa continue sa-l ia din obisnuinta sau greseala.
- pentru a evita pastrarea neadecvata si posibila alterare a medicamentelor, se va sfatui pacientul sa pastreze toate medicamentele prescrise in flacoanele lor originale. I se va specifica faptul ca anumite medicamente se altereaza cand sunt expuse la lumina, iar altele se descompun cand vin in contact cu alte medicamente. \
- se va sugera pacientului sa pastreze medicamentele intr-o zona bine luminata (dar ferite de lumina soarelui), nu intr-o zona prea calduroasa sau prea umeda (nu in baie), si la o oarecare distanta de patul sau (nu pe masuta de langa pat). Daca le tine pe masuta de langa pat, pacientul poate lua accidental o doza mai mare atunci cand nu e complet treaz sau alert.
Ingrijirea la dominciliu :
- daca pacientul este externat din centrul medical si are de respectat un tratament cu un nou medicament, va fi supervizat cu ajutorul unui calendar de urmare a tratamentului prin intermediul unei asistente medicale care sa-l viziteze la domiciliu pentru a-i evalua capacitatea de a-si urma tratamentul si pentru a monitoriza feed-back-ul acestuia la tratament.
- o metoda foarte buna de a ajuta pacientul sa-si ia medicatia la timp este folosirea cutiilor special compartimentate atat cele pentru o zi, cu compartimente pentru dimineata, pranz, seara, cat si cele compartimentate pe fiecare zi a saptamanii. Acestea trebuie umplute in fiecare dimineata cu medicatia corespunzatoare.
 
PREVENIREA SI COORDONAREA CADERLOR
  Caderile reprezinta o cauza majora de ranire si deces in randul persoanelor varstnice. In cazul persoanelor in varsta de 75 de ani sau chiar mai mult, rata mortii accidentale survenite in urma caderilor este de trei ori mai mare decat in cazul accidentelor de masina.
  Factorii cauzali ai caderilor in randul persoanelor varstnice includ :
- perioadele foarte lungi de convalescenta,
- un risc crescut al unei recuperari incomplete,
- medicamentele,
- deficienta fizica aflata in crestere.
   Caderile pot fi cauzate si de factori de mediu, cum ar fi iluminarea deficitara, alunecarea pe covorase, pardoselile mult prea ceruite. Totusi, in cele mai multe cazuri, caderile apar din cauze fiziologice, ca de exemplu o paralizie temporara a muschilor, ameteli, hipotensiune ortostatica, leziuni la nivelul sistemului nervos central, dementa, scaderea acuitatii vizuale, diminuarea puterii si coordonarii miscarilor. Intr-un spital sau intr-un alt centru medical de ingrijire o cadere accidentala poate schimba o internarea scurta a pacientului pt o problema minora intr-o sedere prelungita pentru probleme serioase, care poate chiar pun viata pacientului in pericol. Riscul de a cadea este cel mai ridicat in prima saptamana de sedere intr-un spital sau intr-o casa de ingrijire.
     Cine prezinta riscul de a cadea ?
     Prevenirea caderilor incepe cu identificarea categoriilor celor mai vulnerabile la aceasta.
     Pacientul cu una sau mai multe caracteristici dintre urmatoarele se va afla in categoria cu risc crescut de cadere :
- varsta de 65 de ani sau mai batran
- stare fizica generala proasta si existenta unei boli cronice
- prezinta antecedente in caderi
- stare psihica alterata
- mobilitate scazuta
- incaltari neadecvate 
- urinari frecvente sau diaree
- deficiente senzoriale – mai ales deficiente vizuale
- folosirea anumitor medicamente cum ar fi diureticele, analgezicele puternice, antipsihoticele, si hipnoticele
Materiale ncesare : · stetoscop · analgezice · comprese calde si reci · perne · echipament de resuscitare de urgenta daca e nevoie · electrocardiograf, daca e nevoie.
Implementare: Prevenirea caderilor :
-se va evalua riscul de cadere a pacientului cel putin o data pe tura. Se va nota orice modificare aparuta in starea sa – cum ar fi deteriorarea starii mentale, fapt care creste riscul caderilor
-se vor corecta potentialele pericole care pot exista in camera pacientului ü se va pozitiona butonul de apelare intr-o zona luminata si unde pacientul poate ajunge cu usurinta
-se va asigura iluminarea corespunzatoare a camerei pe timp de noapte ü se vor plasa bunurile si obiectele de suport ale pacientului intr-o zona unde poate ajunge cu usurinta ( poseta, portofelul, cartile, batistele, plosca, comoda, cadrul)
-se va instrui pacientul sa se ridice usor din anumite pozitii pentru a evita ametelile sau pierderea echilibrului
-se va cobora patul la cea mai joasa pozitie pentru ca pacientul sa poate ajunge foarte usor cu picioarele pe podea cand se da jos din pat. Aceasta reduce de asemenea si distanta fata de podea in cazul in care s-ar produce totusi o cadere. Se vor bloca rotile patului
-se va sfatui pacientul sa poarte incaltari care sa nu alunece
-se va raspunde prompt la apelul pacientului pentru a reduce numarul situatilor in care se da jos din pat fara ajutor ü se va verifica pacienul cel putin o data la fiecare 2 ore. In cazul pacientului cu risc crescut, se va verifica la fiecare 30 de min
-se vor atentiona si alte persoane care asigura ingrijirea pacientului cu risc de cadere in privinta interventiilor implementate
-se vor lua si alte masuri ca de exemplu plasarea in aceasi camera a 2 pacienti aflati cu risc crescut de cadere, si supravegherea lor continua ü se va incuraja pacientul sa efectueze o serie de miscari pentru a-si imbunatati flexibilitatea si coordonarea
Cum facem fata caderilor propriu-zise:
-daca pacientul cade cand asistenta este de fata acesta va trebui sa-i atenueze caderea ghidandu-l usor spre podea, sustinandu-l mai ales capul si trunchiul si, daca este posbil, va fi ajutat sa ajunga pe podea cu fata in sus
-in timp ce sustine pacientul, asistenta va trebui sa-si mentina corpul intr-o pozitie corecta, sa-si indeparteze picioarele pentru a-si mentine echilibrul( cu cat e mai larga baza de sustinere, cu atat mai bine este mentinut echilibrul), sa-si indoaie genunchii mai degraba decat spatele pentru a sustine pacientul si pentru a evita sa se raneasca
-asistenta va trebui sa-si pastreze calmul si sa ramana langa pacient pentru a preveni orice ranire in continuare
-se va ruga o alta asistenta sa aduca toate materialele necesare ü se vor evalua caile aeriene ale pacientului, respiratia, si circulatia pentru depista daca nu cumva caderea a fost cauzata de un atac respirator sau cardiac. - Daca nu exista respiratie sau puls, se va incepe aplicarea masurilor de resuscitare in caz de urgenta.
-se vor nota, de asemenea, nivelul pacientului de constienta, si se va evalua marimea pupilelor, egalitatea, si reactia la lumina;
-pentru a determina extinderea leziunilor pacientului, acesta va fi verificat pentru a depista eventualele rani anfractuoase, zgarieturi, si deformari evidente. Se va nota orice modificare aparuta in starea pacientului in raport cu parametrii de baza
-va fi anuntat medicul
-daca asistenta nu a fost prezenta in momentul caderii pacientului, il va intreba pe acesta sau pe un martor ce s-a intamplat, daca pacientul a simtit durere sau daca si-a pierdut cunostinta
- nu se va misca pacientul inainte de a-l evalua deplin, va fi linistit, se va observa daca este confuz, are dureri, ameteli sau slabiciune
-se va evalua forta si mobilitatea pacientului la nivelul membrelor. Nu se vor efectuati exercitii cu pacientul daca se suspecteaza posibilitatea unei fracturi sau daca pacientul se plange de orice alt fel de senzatii, sau de limitare a mobilitatii sale
-daca se suspecteaza existenta oricarei tulburari nu se va misca pacientul inainte de a fi examinat de un medic specialist. Leziunile coloanei vertebrale ca urmare a caderilor sunt foarte rare, dar daca aceasta se intampla totusi, orice mutare a pacientului poate provoca deteriorari ireversibile la nivelul coloanei vertebrale ü daca nu se detecteaza nici o problema, se va pune pacientul inapoi in pat cu ajutorul unui alt membru al personalului. - niciodata nu se va incerca ridicarea pacientului de catre o singura persoana deoarece poate fi ranit atat pacientul cat si persoana respectiva
-se vor urmari etapele necesare pentru a stopa sangerarea daca este indicat acest lucru si se va face o radiografie pacientului daca se suspecteaza existenta unei fracturi
-se va asigura primul ajutor prntru ranirile usoare daca este necesar ü se va monitoriza starea pacientului pentru urmatoarele 24 de ore
-chiar daca pacientul nu arata semne cum ca ar avea ceva, sau are doar leziuni usoare, se vor monitoriza totusi semnele vitale la fiecare 15 minute timp de o ora,apoi la fiecare 30 de minute pe parcursul unei ore, apoi la fiecare ora pana cand starea pacientului se stabilizeaza
-se va anunta medicul daca apar modificari in starea pacientului fata de parametrii de baza
-se vor lua masurile necesare pentru a diminua durerile si disconfortul pacientului ( analgezice conform prescriptiei medicale, comprese reci in primele 24 de ore si comprese calde dupa aceea)
-se va reevalua mediul in care se afla pacientul si riscul de caderi
Promovarea sigurantei la domiciliu : Inainte ca pacientul sa paraseasca centrul de ingrijire, va fi instruit pentru a sti sa previna caderile. Astfel, el va fi sfatuit sa :
-securizeze toate covoarele si carpetele ce acopera podeaua de jur imprejur pe margini, si sa-si stabileasca niste repere clare de circulare prin locuinta ü sa nu foloseasca niciodata obiecte greoaie de iluminat, covorase neglijent asezate, sau covorase asezate direct pe podea
-daca are scara interioara, aceasta va trebui bine iluminata. De asemenea, vopseaua alba aplicata pe fiecare parte a scarii poate spori vizibilitatea
-sa utilizeze o lampa cu lumina slaba instalata langa pat pe timpul noptii pentru a nu fi nevoit sa bajbaie in intuneric cand se va da jos din pat
-sa aiba instalate bare ajutatoare acolo unde are nevoie( dus, cada, toaleta) si sa aiba covorase antiderapante atat inauntrul cat si pe marginile cazii sau cabinei de dus
-sa aiba securizate firele provenite de la diverse aparate electrice
-sa aiba la indemana lucrurile folosite frecvent( haine, incaltaminte etc) pentru a nu fi nevoit sa se urce pe un scaun sau taburet)
-sa poarte incaltaminte cu talpa antiderapanta, sa evite halatele prea lungi, sa poarte ochelarii daca are nevoie, sa stea pe marginea patului cateva minute inainte de a se ridica
-sa se foloseasca de baston sau cadru ori de cate ori simte ca nu este sigur pe miscarile sale.
Consideratii speciale:
-dupa o cadere se va reevalua istoricul medical al pacientului pentru a determina riscul aparaitiei unor alte complicatii. De exemplu, daca s-a lovit la cap, se va verifica daca a luat medicamente anticoagulante. Daca a luat, se afla intr-un mare risc de hemoragie intracraniana si va trebui monitorizat din acest punct de vedere
-se va lua in calcul intocmirea unui program de preventie a caderilor in spital, daca nu exista deja unul
-se va asigura si o sustinere emotionala a pacientului chiar daca este vorba de o cadere produsa propriu-zis sau de preventia uneia. Pacientul varstnic trebuie sa inteleaga ca le sunt recunoscute limitele si le sunt intelese temerile
Ingrijirea la domiciliu :  inainte de externare, pacientul si familia acestuia vor fi invatati cum sa previna o cadere accidentala acasa prin corectarea obiciurilor deja fixate si cum sa faca pasii necesari pentru asigurarea sigurantei pacientului daca este nevoie, pacientul va fi deferit organizatiilor de ingrijire la domiciliu, astfel incat asistenta medicala sa poate fi continuata dupa externare si pe perioada convalescentei