Scoala Sanitara - Drenajul
Mini-chat
 
200

Scoala Postliceala Sanitara

Drenajul

 
DRENAJUL
 
 
   Definiţie – Drenajul este o metodă chirurgicală prin care se asigură evacuarea la exterior a unor lichide, patogice sau nu, din anumite cavităţi naturale sau create postoperator, cu ajutorul unor mijloace sau metode speciale.
 
   Obiective - Drenajul chirurgical urmăreşte evacuarea lichidelor patogice sau prevenirea acumulării acestora în anumite cavităţi sau interstiţii. Conţinutul patologic se poate evacua la exterior: - direct – punând în contact cavitatea cu exteriorul prin intermediul unui tub de dren - indirect – folosind metode chirurgicale de evacuare a cavităţii patologice în altă cavitate care comunică cu exteriorul (derivaţie)
 
   Clasificare - drenajele se pot clasifica :
a) în raport cu scopul urmărit:
  • profilactic - se instituie când condiţiile operatorii ne fac să bănuim posibilitatea acumulării unei secreţii sau apariţia unei infecţii (hemostază imperfectă, debridări, decolări de ţesuturi, pericol de dehiscenţe anastomotice)
  • curativ - se instituie când este vorba de evacuarea unor colectii purulente sau de altă natură (chist hidatic, fistule digestive)
b) în funcţie de modul de aplicare a drenajului:
  • simplu – lăsând lichidele sa curgă funcţie de legile fizice ale capilaritatii, ale gravitaţiei şi ale mecanicii funcţionale a ţesutului sau cavităţii respective
  • aspirativ - acţionând prin intermediul unor aparate care produc o absorbţie activa a lichidelor şi secreţiilor din cavitate prin intermediul tuburilor de dren.
 

   Mecanism de acţiune

 

   Drenajul simplu se supune unor legi mecanice ale fizicii, cât şi dinamicii şi morfologiei cavităţii pe care o drenează.

a. Legi mecanice ale fizicii:
  • legea gravitaţiei – lichidele se adună în partea declivă a unei cavităţi. Rezultă că drenajul cavităţii trebuie să fie decliv.
  • legea capilarităţii – se aplică la drenajul cu meşe şi fire de setolină, acestea realizând un sistem capilar prin intermediul căruia lichidele urcă spre suprafaţă.
b. Legile dinamicii cavităţii seroase care se drenează (mişcările pe care le execută sau la care este supusă cavitatea şi presiunile pozitive sau negative ale cavităţii).
  • presiunea negativă care se formează in pleura în timpul inspiraţiei (prin mărirea diametrului cuştii toracice) face ca aerul să intre în cavitatea pleurală, apărând pneumotoraxul dacă tuburile comunică direct cu exteriorul. Pentru aceasta drenajul pleural se face în vas închis, cu sau fără aspiraţie. În cazul seroasei peritoneale aspiraţia exercitată de diafragm în expir induce o presiune negativă care face ca lichidul să urce până în spaţiul subfrenic.
  • presiunea pozitivă a cavităţii peritoneale din timpul inspiraţiei face ca lichidele să fie evacuate din peritoneu, chiar atunci când nu ajung permanent în contact cu tubul de dren sau sunt situate în zone mai declive decât capătul exterior al tubului de dren – ca in drenajul pelvisului, tubul fiind exteriorizat în fosa iliacă.
c. Morfologia şi fiziologia cavităţilor drenate ajută sau împiedică scurgerea secreţiilor. Astfel recesurile pleurale sau fundurile de sac peritoneale ajută la acumularea secreţiilor în aceste zone şi drenajul lor. Capacitatea de secreţie a fibrinei şi alipirea pereţilor cavităţilor face ca drenajul să devină nefuncţional, deşi este corect realizat. Traiectul tubului de dren din cavitate până la tegument trebuie să fie cât mai scurt.
 

Indicaţiile drenajului

 
a) Indicaţii profilactice – constau în prevenirea formării sau infectării colecţiilor în diverse plăgi sau cavităţi 
  • plăgi contuze, delabrante, contaminate. Aceste plăgi trebuie considerate de la început ca fiind infectate;
  • zone care au necesitat decolări intinse unde se produc scurgeri seroase abundente (lojă renală, zonele retroperitoneale, pelvis);
  • suturi sau anastomoze intraperitoneale;
  • favorizarea obliterării unor cavităţi cu pereţi supli care se alipesc mai repede.
b) Indicaţii terapeutice – urmareste evacuarea unor colectii patologice din tesuturi si organe
  • infectii sau colectii a partilor moi (abcese, flegmoane)
  • colectii supurate in diverse cavitati seroase (pleura, pericard, peritoneu)
  • abcese dezvoltate in organe parenhimatoase (ficat, pancreas, plaman)
  • perforarea unor organe cavitare cu revarsate (bila, suc gastric, continut intestinal)
  • interventii pe organe cu procese inflamatorii, purulente (apendicite acute, colecistite acute, piosalpinx)
  • revarsate pleurale, pneumotorax, interventii pe organe intratoracice 
Materiale necesare:
1. Tuburi din cauciuc sau material plastic – cele mai utilizate. Diametrul tuburilor variaza intre 4 si 20 mm. Grosimea peretilor tubului este variabila. Cele subtiri se pot colaba usor si astfel nu mai dreneaza.
 
2. Lamele din cauciuc sau material plastic - pot fi netede sau ondulate cu diverse lungimi şi lăţimi. Se folosesc în drenajele superficiale
 
3. Tifonul.- se foloseşte sub formă de meşe. Are dezavantajul că se îmbibă repede cu fibrină care astupă orificiile reţelei şi anihilează functia capilară a meşei.
 
4. Fire de setolină sau nylon. Se folosesc în mănunchiuri mici, formând o serie de spaţii capilare.
 
5. Pungi şi borcane colectoare.
 
6. Se pot folosi pungi sau borcane colectoare simple sau prevăzute cu sistem aspirativ (tip Redon).
 
7. În drenajul pleural se folosesc borcane speciale în sistem închis tip Beclere.
 
8. Sistem de aspiraţie (sursă de vid) poate fi central, conectat la patul bolnavului sau aspiratoare portabile.
 

Tehnici de drenaj : 

a) Drenajul cavităţilor superficiale
Se pot folosi:
  • - tuburi
  • - meşe de tifon
  • - lamele din cauciuc
  • - fire de setolină sau nylon
În cazul zonelor cu decolări întinse se poate folosi drenajul aspirativ

Tehnica:
  • - Se aşează în profunzimea cavităţii în aşa fel încât tubul să ajungă în partea cea mai declivă a ei.
  • - Scoaterea tuburilor de dren se face prin contraincizie la câţiva centimetri de marginea plăgii. Se face o mică incizie cu bisturiul şi cu o pensă Kocher curbă se pătrunde în cavitate, scoţându-se tuburile care se taie oblic.
  • - Se poziţionează decliv tubul de dren şi se fixează cu fir de nylon la tegument. Tuburile tip Redon sunt prevăzute cu ac în grosimea tubului, care se scoate prin inteparea tegumentului şi se fixează la aspiraţie. Meşele se aşează în cavitate (au şi rol hemostatic) cu o pensă şi se exteriorizează prin plagă sau contraincizie.
b) Drenajul cavităţii toracice
Se folosesc
  • - tuburi de dren cu diametrul într 0,6–1 cm din material plastic
  • - sonda Petzer
  • - tuburi siliconate
  • - borcane colectoare unice sau multiple în sistem închis
  • - sistem aspirator
Obiective :
- evacuarea colecţiilor lichidiene (seroase, sanguinolente, purulente) din pleură
- eliminarea aerului din pleură şi desfiinţarea spaţiului aerian dintre pleură şi plămân, care să permită reexpansionarea acestuia şi menţinerea reexpansionării
- realizarea unui echilibru mediastinal normal (după rezecţii pulmonare)
- aprecierea cantităţii şi controlul pierderilor sanguinolente postoperatorii
 
Indicaţii : 
- revărsate pleurale: aeriene, hemoragice, chiloase sau purulente
- după orice traumatism toracic care are drept rezultat pneumotoraxul
- colecţii pulmonare (abcese, chisturi hidatice) care se evacuează operator
- segmentectomii, lobectomii, pneumonectomii
- decorticări pleuropulmonare
  
Contraindicaţii :
- pleurezia cu exsudat steril poate beneficia şi de alte posibilităţi terapeutice (puncţie evacuatorie)
  • Borcanul tip Beclere se foloseşte pentru drenajul simplu, pasiv. Unul din tuburile care străbat dopul este scurt şi comunică cu aerul atmosferic, celălalt este lung până la fundul borcanului, pus în legătură cu drenul toracic.
  • Sistemul cu 2 borcane permite un drenaj pasiv
  • Sistemul cu 3 borcane preconizat de Sweet şi modificat de Mathey şi Galey foloseşte aspiraţia activă.
 
Tehnică – se face obligatoriu radiografie toracică pentru diagnosticul de colecţie lichidiană pleurală (sau aerică) şi aprecierea cantităţii
  • locul de elecţie este în spaţiul III – IV intercostal pe linia axilară posterioară.
  • anestezia – locală cu xilină 1%
  • incizie cu bisturiul cca 1 cm
  • cu o pensă se decolează muşchii intercostali razant cu marginea superioară a coastei
  • se introduce cu pensa tubul de dren, pensat în prealabil
  • se racordeaza tubul de dren la sistemul de drenaj inchis (baterie, borcan tip Beclere) şi se trece un fir de aşteptare (va închide breşa tegumentară la scoaterea tubului)
c) Drenajul cavităţii abdominale
Se face după unele intervenţii chirurgicale în scop profilactic sau terapeutic.
 
 
Tehnică:
Plasarea drenului se face în funcţie de natura intervenţiei şi topografia organului operat.
 
Astfel, drenul se plasează:
  • subhepatic – în intervenţii pe stomac, duoden,vezicula biliară, căi biliare, ficat
  • în loja splenică – după splenectomie 
  • în fundul de sac Douglas în intervenţii în etajul abdominal submezocolic, pelvis
  • parietocolic – în afecţiuni şi intervenţii pe colon
 
Traiectul tubului - trebuie să fie cât mai scurt, să nu treacă prin zone ce pot fi contaminate.
 
Deosebim:
  • drenajul simplu – se drenează cavitatea respectivă
  • drenajul spălătură – folosit în special în peritonitele difuze. Pe un tub se introduc substanţe antiseptice care spală cavitatea peritoneală şi pe alte tuburi se drenează cavitatea.
 
Incidente, accidente :
  • instalarea defectuoasă a tubului de dren sau cudarea tubului
  • colmatarea tubului cu secreţii vâscoase
  • ieşirea accidentală a drenului din cavitate
  • infectarea traiectului tubului de dren
  • infectarea secundară, exogenă a cavităţii prin lipsa de protecţie a capătului in exterior a tubului
  • hernierea de anse intestinale în lungul traiectului tubului sau volvularea lor în jurul tubului cu apariţia semnelor de ocluzie intestinală
  • ulceraţii ale organelor cavitare produse prin decubit de către tuburile rigide
  • ulceraţii ale unor vase mari din vecinătatea tuburilor cu necroze şi hemoragii
  • fistulizarea – consecinţa unui drenaj ineficient al cavităţii
  • abcese reziduale în cavităţi ca urmare a drenajului ineficient 


TEST
1. Definitia si obiectivele drenajelor chirurgicale
2. Clasificarea drenajelor
3. Mecanisme ce intervin in functionarea drenajelor simple
4. Indicatiile drenajelor
5. Materiale utilizate in drenaje
6. Drenajul cavitatilor superficiale
7. Drenajul cavitatii toracice
8. Drenajul cavitatii abdominale
9. Incidente si accidente ale drenajelor