Scoala Sanitara - Dictionar de termeni medicali
Mini-chat
 
200

Scoala Postliceala Sanitara

Dictionar de termeni medicali

 

A

abces s.n. - acumulare de puroi într-un ţesut sau organ  fr. abces

acromegalie s.f. - dezvoltare exagerată a extremităţilor corpului  fr. acromégalie

acupunctură s.f. - tratament medical prin înţepături în diferite puncte ale corpului fr. acupuncture

adenoid, -ă adj. - cu aspect glandular  fr. adénoide

adenom s.n. - tumoare benignă a unei glande  fr. adénome

adenopatie s.f. - boală a ganglionilor limfatici fr. adénopathie

adipsie s.f. - lipsă de sete fr. adipsie

adrenalină s.f. - hormon al glandelor suprarenale. fr. adrénaline

aerofagie s.f. - înghiţirea unei mari cantităţi de aer fr. aérophagie

aerofobie s.f. - teamă patologică de aer fr. aérophobie

aeroterapie s.f. - tratament al unor boli prin cură de aer fr. aérothérapie

afazie s.f. - tulburare de limbaj fr. aphasie

afonie s.f. - pierdere patologică a glasului fr. aphonie

agorafobie s.f. - teamă patologică de a traversa spaţii largi fr. agoraphobie

albumină s.f. - subsatnţă proteică complexă din materia vie fr. albumine

alcoolemie s.f. - prezenţa alcoolului în sânge fr. alcoolémie

alelă s.f. - genă care prezintă mai multe forme fr. allele

alergie s.f. - reacţie modificată a unui organism faţă de un agent microbian, chimic etc. fr. allergie

alopatie s.f. - tratament medical bazat pe mijloace contrare naturii bolii fr. allopathie

amigdalită s.f. - inflamaţie acută a amigdalelor

anemie s.f. - stare de slăbiciune cauzată de scăderea numărului de globule roşii din sânge fr. anémie

anevrism s.n. - dilatare a peretelui unui vas sangvin fr. anévrisme

anexită s.f. - inflamaţie a anexelor uterului ovare, trompe. fr. annexite

anghină/angină s.f. -

1 inflamaţie a faringelui şi a amigdalelor.

2 ~ pectorală . = boală care se manifestă prin accese de sufocare şi dureri în regiunea inimii. fr. angine, germ. Angine

angiografie s.f. - radiografie a vaselor sangvine fr. angiographie

antibiogramă s.f. - metodă de laborator prin care se determină antibioticul cel mai indicat contra unei infecţii microbiene. fr. antibiogramme

antibiotic, -ă adj., s.n. - substanţă organică cu efect bacteriostatic. fr. antibiotique

antigen s.m. - substanţă care determină formarea de anticorpi. fr. antigéne

antiseptic, -ă adj., s.n. - medicament care combate infecţiile microbiene fr. antiseptique

apendice s.n. - mică prelungire a cecului fr. appendice

apendicită s.f. - inflamaţie a apendicelui fr. appendicite

apiterapie s.f. - tratament cu produse agricole fr. apithérapie

apofiză s.f. - proeminenţă pe suprafaţa unui os fr. apophyse

apoplexie s.f. - pierdere bruscă a cunoştinţei, cauzată de o hemoragie cerebrală fr. apoplexie

arahnoidă s.f. - meninge mijlociu fr. arachnoide

aritmie s.f. - tulburare a ritmului normal al inimii. fr. arythmie

arteră s.f. - vas sangvin care duce sângele de la inimă la organe şi ţesuturi fr. artere

arteriografie s.f. - radiografie a arterelor fr. artériographie

arterioscleroză s.f. - îngroşare şi sclerozare a pereţilor arterelor fr. artériosclérose

arterită s.f. - inflamaţie a unei artere fr. artérite

artrită s.f. - inflamaţie a unei articulaţii fr. arthrite

artritism s.n. - stare de boală cauzată de o încetinire a proceselor de nutriţie. fr. arthritisme

artrografie s.f. - radiografie a unei articulaţii fr. arthrographie

artrologie s.f. - studiul articulaţiilor fr. arthrologie

artroză s.f. - afecţiune cronică degenerativă a articulaţiilor fr. arthrose

astenie s.f. - stare de slăbiciune şi oboseală fr. asthénie

astigmatism s.n. - defect al vederii cauzat de inegalitatea curburii corneei sau cristalinului. fr. astigmatisme

astmă s.f. - boală cauzată de greutatea în respiraţie fr. asthme

ateroscleroză s.f. - depunere de grăsimi pe peretele intern al arterelor fr. athérosclérose

atonie s.f. - diminuare a elasticităţii ţesuturilor fr. atonie

atrium s.n. - compartiment superior al inimii lat. atrium

atrofie s.f. - regresiune morfoligică ori funcţională a unui ţesut sau organ. fr. atrophie

auricul s.n. - atrium fr. auricule

avitaminoză s.f. - boală provocată de lipsa vitaminelor din alimentaţie. fr. avitaminose

axon s.m. - prelungire a celulei nervoase fr. axone

B

bacteriologie s.f. - studiul bacteriilor fr. bactériologie

bacteriostatic, -ă adj., s.n. - antibiotic care împiedică dezvoltarea bacteriilor. fr. bactériostatique

balneologie s.f. - studiul acţiunii curative a apelor minerale sau termale şi a nămolurilor fr. balnéologie

balneoterapie s.f. - tratament cu ape minerale sau termale şi nămoluri fr. balnéothérapie

benign, -ă adj. - despre boli uşor vindecabil lat. benignus biceps s.m. - muşchi între umăr şi cot fr. biceps

biopsie s.f. - examen histologic al unei porţiuni dintr-un ţesut viu fr. biopsie

bioritm s.n. - desfăşurarea ritmică a activităţilor vitale engl. biorythm

biotic, -ă adj. - referitor la activitatea vitală fr. biotique

blastoderm s.n. - membrană care dă naştere corpului embrionului. fr. blastoderme

blastulă s.f. - a doua fază în dezvoltarea unui embrion fr. blastule

blefarită s.f. - inflamaţie a pleoapelor fr. blépharite

brahicefal, -ă adj. - cu craniul aproape rotund fr. brachycéphale

bronhie s.f. - ramificaţie a traheii lat. bronchia

bronhografie s.f. - radiografie a bronhiilor fr. bronchographie

bronhopatie s.f. - afecţiune a bronhiilor fr. bronchopathie

bronhoscopie s.f. - examinare vituală a bronhiilor fr. bronchoscopie

bronşită s.f. - inflamaţie a bronhiilor fr. bronchite

bursă s.f. - mic sac în piele cu lichid vâscos fr. bourse

C

calcifia vr. - despre ţesuturi a se întări prin depunere de săruri de calciu după fr. calcification

calcul s.m. - piatră la rinichi fr. calcul

cancer s.n. - tumoare malignă, formată prin înmulţirea dezordonată a unui ţesut organic fr. cancer

cancerigen, -ă adj. - care produce cancer; oncogen fr. cancérigene

canceriologie s.f. - oncologie fr. cancérologie

cangrenă s.f. - putrezire a ţesuturilor it. cangrena

carcinom s.n. - tumoare malignă a ţesutului epitelial fr. carcinome

cardie s.f. - orificiu al stomacului care comunică cu esofagul fr. cardia

cardiografie s.f. - înregistrare a bătăilor inimii fr. cardiographie

cardiologie s.f. - studiul inimii şi al afecţiunilor ei fr. cardiologie

cardiopatie s.f. - boală de inimă fr. cardiopathie

catalepsie s.f. - înţepenire bruscă a muşchilor şi încetarea unor funcţii cerebrale fr. catalepsie

cataractă s.f. - opacifiere a cristalinului fr. cataracte

catgut s.n. - fir pentru suturi chirurgicale fr. catgut

centrozom s.m. - corpuscul din centrul celulei, care intervine în mitoză fr. centrosome

cerebel s.m. - creierul mic lat. cerebellum cerumen s.n. - materie ceroasă din urechi fr. cérumen

chemoterapie/chimioterapie s.f. - terapie prin substanţe chimice engl. Chemotherapie, fr. chimiothérapie

chil s.n. - lichid din intestinul subţire, rezultat al digestiei fr. chyle

chim s.n. - amestec rezultat din digerarea parţială a alimentelor din stomac fr. chyme

chirurgie s.f. - tratare a bolilor prin operaţii fr. chirurgie

chist s.n. - tumoare benignă fr. kyste

chiuretaj s.n. - curăţire a suprafeţei unei mucoase fr. curetage

cifoză s.f. - încovoiere înapoi a coloanei vertebrale fr. cyphose

cistită s.f. - inflamaţie a vezicii urinare fr. cystite

cistografie s.f. - radiografie a vezicii urinare fr. cystographie

cistoscopie s.f. - examen endoscopic al vezicii urinare fr. cystoscopie

citobiologie s.f. - biologie celulară fr. cytobiologie

citodiagnostic s.n. - diagnostic bazat pe studiul microscopic al celulelor fr. cytodiagnostic

citogenetică s.f. - studiul cromozomilor fr. cytogénétique

citoliză s.f. - distrugere a elementelor celulare fr. cytolyse

citologie s.f. - studiul celulei fr. cytologie

citoplasmă s.f. - substanţă fundamentală vie a celulei fr. cytoplasme

citopoieză s.f. - formare a celulelor fr. cytopoiese

citostatic, -ă adj., s.n. - substanţă care împiedică înmulţirea celulelor fr. cytostatique

claviculă s.f. - os care leagă omoplaţii de stern fr. clavicule

coccis s.n. - os triunghiular la extremitatea de jos a coloanei vertebrale fr. coccyx

colagen s.n. - proteină complexă din piele, cartilaje etc. fr. collagene

colecistită s.f. - inflamaţie a veziculei biliare fr. cholécystite

coledoc s.n. - canal prin care se varsă fierea în duoden fr. cholédoque

colică s.f. - durere abdominală puternică fr. colique

colită s.f. - inflamaţie a colonului fr. colite

colon s.n. - porţiune finală a intestinului gros fr. côlon

comă s.f. - pierdere a cunoştinţei, cauzată de o hemoragie cerebrală, diabet etc. fr. coma

comisură s.f. - fascicul de fibre nervoase care uneşte două regiuni simetrice ale emisferelor cerebrale fr. commissure

congestie s.f. - aflux anormal de sânge; inflamaţie; hiperemie fr. congestion

conglutina vt. - a coagula fr. conglutiner

conioză s.f. - boală produsă de inhalarea de praf fr. coniose

conjunctivită s.f. - inflamaţie a conjunctivei după fr. conjunctivite

coprologie s.f. - studiul biologic al fecalelor fr. coprologie

coprostază s.f. - acumulare de fecale în organism fr. coprostase

cord s.n. - inimă lat. cor 

cornee s.f. - membrană anterioară, transparentă, a ochiului fr. cornée

cortex s.n. - scoarţă cerebrală lat. cortex

corticosteron s.m. - hormon din cortexul suprarenal fr. corticostérone

corticosuprarenală s.f. - regiune corticală a glandei suprarenale după fr. cortico-surrénale

cortizon s.n. - hormon al corticosuprarenalei engl. cortisone

coxalgie s.f. - osteoartrită a şoldului fr. coxalgie

coxartroză s.f. - reumatism cronic la şoldului fr. coxarthrose

coxă s.f. - prima articulaţie de la picioarele insectelor lat. coxa

craniologie s.f. - studiul craniului fr. crâniologie

cranioscopie s.f. - determinare a calităţilor intelectuale şi morale după forma craniului fr. crânioscopie

craniu s.n. - scheletul osos al craniului lat. cranium

crioanestezie s.f. - anestezie prin frig. fr. cryanesthésie

criobiologie s.f. - studiul fenomenelor biologice care se produc sub efectul frigului fr. cryobiologie

crioterapie s.f. - tratament cu ajutorul temperaturilor foarte joase fr. cryothérapie

cubitus s.n. - osul principal al antebraţului lat. cubitus

D

defectologie s.f. - studiu al celor cu deficienţe senzoriale şi intelectuale rus. defektologiia

deglutiţie s.f. - înghiţire fr. déglutition

dendrită s.f. - prelungire protoplasmatică a neuronului fr. dendride

dentină s.f. - ţesut osos care formează pulpa dintelui fr. dentine

dentiţie s.f. -

1 apariţia dinţilor la copii.

2 totalitatea dinţilor şi aşezarea lor fr. dentition

denutriţie s.f. - stare a unui ţesut sau organism în care predomină dezasimilaţia fr. dénutrition

deontologie s.f. - totalitatea normelor care reglementează relaţiile dintre medici şi dintre aceştia şi pacienţii lor fr. déontologie

depigmentaţie s.f. - decolorare a pielii fr. dépigmentation

dermatită s.f. - inflamaţie a pielii dermatite

dermatologie s.f. - ramură a medicinei care se ocupă cu bolile pielii fr. dermatologie

dermatomicoză s.f. - afecţiune a pielii, provocată de ciuperci parazite fr. dérmatomycose

dermatoză s.f. - boală de piele fr. dermatose

dermă s.f. - ţesut fibros conjunctiv, strat mijlociu al pielii fr. derme

dextrocardie s.f. - situare a inimii în partea dreaptă fr. dextrocardie

diabet s.n. - boală caracterizată prin mărirea cantităţii de zahăr în sânge şi în urină fr. diabete

diafiză s.f. - parte mediană a unui os lung fr. diaphyse

diaforeză s.f. - transpiraţie abundentă fr. diaphorese

diafragmă s.f. - muşchi între torace şi abdomen fr. diaphragme

diagnostic s.n. - identificarea unei boli după simptome fr. diagnostic

dializă s.f. - metodă terapeutică de curăţire a sângelui în cursul insuficienţelor renale fr. dialyse

diencefal s.n. - parte a creierului situată între emisfere şi trunchiul cerebral fr. diencéphale

digestie s.f. - proces fiziologic de transformare a alimentelor în produşi asimilabili fr. digestion

diplegie s.f. - paralizie bilaterală fr. diplégie

dischilie s.f. - tulburare a etapelor secreţiei salivare

discopatie s.f. - boală a discurilor intervertebrale fr. discopathie

disfagie s.f. - dificultate la înghiţit fr. dysphagie

dispnee s.f. - respiraţie grea fr. dyspnée

distrofie s.f. - leziune organică datorată unei tulburări de nutriţie fr. dystrophie

dizenterie s.f. - boală infecţioasă manifestată prin diaree dureroasă, cu sânge. fr. dysentérie

 

 

E

ectoderm s.n. - înveliş extern al embrionului fr. ectoderme

ectopie s.f. - poziţie anormală a unui organ fr. ectopie

eczemă s.f. - boală de piele care provoacă erupţii şi mâncărime fr. eczéma

edem s.n. - acumulare de lichid în ţesuturi fr. oedeme

electrocardiogramă s.f. - grafic reprezentând curenţii produşi de contracţiile inimii fr. électrocardiogramme

electroencefalogramă s.f. - reprezentarea grafică a activităţii electrice a creierului fr. électroencéphalogramme

electroterapie s.f. - tratament medical cu ajutorul curenţilor electrici fr. électrothérapie

elongaţie s.f. - întinderea terapeutică a unui ligament sau nerv fr. élongation

embolie s.f. - astuparea unui vas sangvin cu un cheag de sânge fr. embolie

embriogeneză s.f. - dezvoltare embrionară fr. embryogenese

embriologie s.f. - studiu al stadiilor de dezvoltare a embrionului fr. embryologie

embrion s.m. - primul stadiu din viaţa unui organism, începând de la fecundarea oului fr. embryon

emfizem s.n. - umflătură produsă prin infiltrarea aerului în ţesuturi fr. emphyseme

enartroză s.f. - articulaţie mobilă fr. énarthrose

encefal s.n. - creier fr. encéphale

encefalită s.f. - inflamaţie a encefalului fr. encéphalite

encefalografie s.f. - radiografie a encefalului fr. encéphalographie

encefalopatie s.f. - boală a encefalului fr. encéphalopathie

endocard s.n. - membrană care căptuşeşte cavităţile inimii fr. endocarde

endocardită s.f. - inflamaţie a endocardului fr. emdocardite

endocrinologie s.f. - studiul glandelor endocrine fr. endocrinologie

endoderm s.n. - foaie interioară a endodermului fr. endoderme

enterită s.f. - inflamaţie a intestinului subţire fr. entérite

enterocolită s.f. - inflamaţie a intestinului subţire şi a colonului fr. entérocolite

entorsă s.f. - leziune a unei articulaţii cauzată de întinderea sau ruperea bruscă a ligamentelor fr. entorse

enzimă s.f. - compus organic de natură proteică, solubil, care provoacă sau accelerează o reacţie; ferment fr. enzyme

epidemie s.f. - boală infecţioasă care se extinde rapid fr. épidémie

epidermă s.f. - strat superficial al pielii fr. épiderme

epifiză s.f. -

1 glandă endocrină care influenţează dezvoltarea glandelor sexuale şi procesele metabolice.

2 extremitate a unui os lung fr. épiphyse epigastru s.n. - partea superioară a abdomenului fr. épigastre

epiglotă s.f. - membrană care acoperă glota fr. épiglotte

epilepsie s.f. - boală nervoasă manifestată prin accese de convulsii şi pierderea cunoştinţei fr. épilepsie

epistaxis s.n. - hemoragie nazală fr. épistaxis

epiteliu s.n. - înveliş al pielii, al mucoaselor etc. fr. épithélium

ergograf s.n. - aparat pentru înregistrarea forţei musculare fr. ergographe

ergoterapie s.f. - tratament al unor boli prin muncă fr. ergothérapie

eritem s.n. - roşeaţă a pielii, în unele boli fr. éritheme

eritrocit s.n. - hematie fr. érithrocyte

erizipel s.n. - boală infecţioasă manifestată prin erupţie cutanată roşie fr. érysipele

esofag s.n. - parte a tubului digestiv între faringe şi stomac fr. oesophage

excrescenţă s.f. - umflătură, tumoare pe un organ lat. excrescentia exoftalmie s.f. - ieşire în afară a globilor oculari fr. exophtalmie

F

facial, -ă adj. - al feţei fr. facial

fagocit s.n. - celulă care digeră bacterii şi alte corpuri străine pătrunse în organism. fr. phagocyte

fagocitoză s.f. - funcţia fagocitelor fr. phagocytose

falangă s.f. - fiecare dintre oasele care formează scheletul degetelor fr. phalange

febră s.f. - temperatură ridicată a corpului lat. febris

febrifug, -ă adj., s.n. - medicament care reduce febra fr. fébrifuge

fecundaţie s.f. - fuziune a gameţilor, din care ia naştere zigotul. fr. fécundation

femur s.n. - osul coapsei fr. fémur

fenotip s.n. - manifestare vizibilă a caracterelor ereditare în anumite condiţii de mediu fr. phénotype

ferment s.m. - enzimă fr. ferment fetus s.m. - făt lat. fetus

fibrilaţie s.f. - contracţii fine şi rapide ale unui grup de fibre musculare fr. fibrillation

fibrină s.f. - proteină filamentoasă din sânge care intervine în procesul de coagulare fr. fibrine

fibrinogen s.n. - proteină din plasma sângelui; care se transformă în fibrină fr. fibrinogene

fibroblast s.n. - celulă a ţesutului conjunctiv nediferenţiată fr. fibroblaste

fibrom s.m. - tumoare benignă din ţesut fibros fr. fibrome

filogenie s.f. - originea şi evoluţia organismelor vii fr. phylogénie

fistulă s.f. - canal prin care se scurge o secreţie fr. fistule

fiziologie s.f. - studiul funcţiilor organismelor vii fr. physiologie

fiziopatologie s.f. - studiul fiziologiei organismului în timpul bolii fr. physiopathologie

fizioterapie s.f. - tratament medical cu ajutorul agenţilor fizici naturali fr. physiothérapie

flebită s.f. - inflamaţie a venelor fr. phlébite

flebotomie s.f. - incizie a unei vene fr. phlebotomie

flegmon s.n. - inflamaţie a ţesutului subcutanat fr. phlegmon

fobie s.f. - teamă patologică fr. phobie

frenic, -ă adj. - al diafragmei fr. phrénique

frenologie s.f. - pseudoştiinţă potrivit căreia caracterul şi funcţiile intelectuale depind de conformaţia craniului fr. phrénologie

ftiriază s.f. - boală de piele produsă de păduchi;

pediculoză fr. phtiriase

ftizie s.f. - tuberculoză pulmonară fr. phtisie

ftiziologie s.f. - studiul tuberculozei pulmonare fr. phtisiologie

furuncul s.n. - inflamaţie subcutanată purulentă. fr. foroncle

G

gamaglobulină s.f. - substanţă proteică cu acţiune antimicrobiană specifică, în sângele celor imuni fr. gammaglobuline

gambă s.f. - parte a piciorului de la genunchi până la gleznă it. gamba

gamet s.m. - celulă reproducătoare fr. gamete

ganglion s.m. - umflătură pe traiectul unui vas limfatic sau al unui nerv fr. ganglion

gastrită s.f. - inflamaţie a mucoasei stomacului fr. gastrite

gastroenterită s.f. - inflamaţie a mucoasei stomacului şi a celei intestinale fr. gastro-entérite

gastrologie s.f. - studiul stomacului fr. gastrologie

gastrulă s.f. - stadiu în dezvoltarea embrionului fr. gastrula

genă s.f. - unitate funcţională a unui cromozom care poartă caracterele eredităţii fr. gene

genetică s.f. - studiul eredităţii fr. génétique

genitor s.m. - organism din care ia naştere un hibrid fr. géniteur

genotip s.n. - totalitatea genelor unui organism fr. génotype

geriatrie s.f. - studiul aspectelor medicale ale îmbătrânirii fr. gériatrie

gerontologie s.f. - studiul aspectelor sociale, biologice şi medicale ale îmbătrânirii fr. gérontologie

gigantism s.n. - creştere exagerată a corpului fr. gigantisme

ginandrie s.f. - prezenţa la femei a caracterelor sexuale secundare bărbăteşti fr. gyandrie

ginecologie s.f. - studiul aparatului genital feminin fr. gynécologie

gingivită s.f. - inflamaţie a gingiilor fr. gingivite

glandă s.f. - organ care produce o anumită secreţie fr. glande

glaucom s.n. - creştere a tensiunii intraoculare şi scăderea acuităţii vizuale fr. glaucome

glicemie s.f. - prezenţa glucozei în sânge fr. glycémie

glicogen s.m. - substanţă zaharoasă din muşchi şi ficat, rezerva de glucoză a organismului fr. glycogene

glicozurie s.f. - prezenţa glucozei în urină fr. glycosurie

gliom s.n. - tumoare malignă a unui ţesut nervos fr. gliome

globulă s.f. - celulă care intră în compoziţia sângelui fr. globule

globulină s.f. - proteină din plasma sangvină fr. globuline

glomerulă s.f. - organ format dintr-un vas de sânge sau ţesut limfatic cu aspect de ghem fr. glomérule

glosită s.f. - inflamaţie a limbii fr. glossite

glosologie s.f. - studiu medical al limbii şi afecţiunilor ei fr. glossologie

glotă s.f. - orificiu al laringelui între coardele vocale fr. glotte granulom s.n. - mic nodul cauzat de o inflamaţie cronică specifică fr. granulome

gripă s.f. - boală infectocontagioasă provocată de virusuri care afectează căile respiratorii fr. grippe

H

halucinaţie s.f. - tulburare psihică constând în perceperea unor lucruri sau fenomene care nu există în realitate fr. hallucination

halucinogen, -ă adj., s.n. - substanţă care produce halucinaţii. fr. hallucinogene

haploid, -ă adj. - despre nucleul celular care posedă numai jumătate din numărul de cromozomi fr. haploide

helioterapie s.f. - tratament prin expunere la soare fr. héliothérapie

hemangiom s.n. - tumoare benignă a vaselor sangvine fr. hémangiome

hematie s.f. - globulă roşie fr. hématie

hematologie s.f. - studiul sângelui fr. hématologie

hematom s.n. - acumulare de sânge într-un ţesut fr. hématome

hematopoieză s.f. - formare a celulelor sangvine fr. hématopoiese

hematurie s.f. - prezenţa sângelui în urină fr. hématurie

hemeralopie s.f. - slăbire a vederii spre seară fr. héméralopie

hemianestezie s.f. - pierdere a sensibilităţii pe jumătatea laterală a corpului fr. hémianesthésie

hemipareză s.f. - pareză a unei jumătăţi a corpului fr. hémiparese

hemiplegie s.f. - paralizie a unei jumătăţi laterale a corpului fr. hémiplégie

hemofilie s.f. - predispoziţie ereditară la hemoragii fr. hémphilie

hemoglobină s.f. - pigment al globulelor roşii din sânge fr. hémoglobine

hemogramă s.f. - analiză pentru stabilirea compoziţiei sângelui fr. hémogramme

hemoliză s.f. - distrugere a globulelor roşii din sânge fr. hémolyse

hemoptizie s.f. - eliminare de sânge prin tuse fr. hémoptysie

hemoragie s.f. - scurgerea de sânge dintr-un vas sangvin fr. hémorragie

hemostatic, -ă adj., s.n.- medicament care produce hemostază fr.

hémostatique hemostază s.f. - oprire a unei hemoragii fr. hémostase

hemoterapie s.f. - tratament prin transfuzii de sânge fr. hémothérapie

hemotorax s.n. - acumulare de sânge în cavitatea pleurală fr. hémotorax

hepatită s.f. - inflamaţie a ficatului fr. hépatite

hidatic adj. chist ~ = pungă de lichid formată parazitar pe unele organe ficat, plămâni, etc. fr. hydatique

hidrocortizon s.n. - hormon al corticosuprarenalei fr. hydrocortisonne

hidropizie s.f. - acumulare de lichid într-o cavitate a corpului, într-un ţesut fr. hydropisie

hidroterapie s.f. - utilizarea terapeutică a apei fr. hydrothérapie

hiperacuzie s.f. - hiperestezia auzului fr. hyperacousie

hiperemie s.f. - congestie fr. hyperémie

hiperestezie s.f. - sensibilitate exagerată fr. hyperesthésie

hiperglicemie s.f. - creştere a cantităţii de glucoză în sânge fr. hyperglycémie

hipersecreţie s.f. - secreţie excesivă a unei glande. fr. hypersécrétion

hipertensiune s.f. - creştere a tensiunii arteriale fr. hypertension

hipertiroidie s.f. - hipersecreţie a tiroidei fr. hyperthyroidie

hipertrofie s.f. - dezvoltare exagerată a unui organ. fr. hypertrophie

hipnoză s.f. - stare de somn provocată artificial prin sugestie fr. hypnose

hipoacuzie s.f. - hipoestezia auzului fr. hypoacousie

hipocondru s.n. - parte laterală a abdomenului fr. hypocondre

hipoestezie s.f. - sensibilitate scăzută fr. hypoesthésie

hipofiză s.f. - glandă endocrină la baza creierului fr. hypophyse

hipogastru s.n. - parte inferioară a abdomenului fr. hypogastre

hipoglicemie s.f. - scădere a concentraţiei glucozei în sânge fr. hypoglicémie

hiposecreţie s.f. - diminuare a secreţiei unei glande fr. hyposécrétion

hipotalamus s.n. - regiune a encefalului la baza creierului fr. hypothalamus

hipotensiune s.f. - micşorare a tensiunii arteriale fr. hypotension

hipotiroidie s.f. - hiposecreţie a tiroidei fr. hypothyroidie

histerografie s.f. - radiografie a uterului fr. hystérographie

histochimie s.f. - studiul compoziţiei chimice şi al metabolismului celulelor şi ţesuturilor fr. histochimie

histofiziologie s.f. - studiul funcţiilor celulei şi ale ţesuturilor fr. histophysiologie

histologie s.f. - studiul ţesuturilor fr. histologie

homeopatie s.f. - terapeutică bazată pe administrarea de substanţe chimice în doze foarte mici, obţinute prin diluţii succesive, ce produc afecţiuni analoge bolii care se combate fr. homéopathie

homeostazie s.f. - proprietate a organismelor vii de a-şi menţine diversele constante fiziologice fr. homéostazie

hormon s.m. - secreţie a glandelor care contribuie la dezvoltarea şi funcţionarea normală a organismului fr. hormone

humerus s.n. - osul braţului de la umăr la cot lat. humerus

I

iatrichimie s.f. - parte a alchimiei care se ocupă cu aplicarea chimiei în medicină fr. iatrochimie

idiosincrasie s.f. - sensibilitate particulară faţă de unele alimente, medicamente fr. idiosyncrasie

idioţie s.f. - deficienţă totală a dezvoltării mintale fr. idiotie

igienist, -ă s.m.f. - medic specialist în igienă fr. hygieniste

iliac, -ă adj. - din regiunea şoldurilor fr. iliaque

implant s.n. - organ, ţesut, aparat implantat fr. implant

implanta vt. - a introduce pe cale chirurgicală un organ, ţesut, aparat etc. fr. implanter

imunologie s.f. - studiul fenomenelor imunităţii fr. imunologie

imunopatie s.f. - boli rezultate prin alterarea mecanismelor imune fr. imunopathie

imunoterapie s.f. - tratament prin administrarea de seruri şi vaccinuri specifice bolii respective fr. immunothérapie

inaniţie s.f. - epuizare fizică prin lipsă de nutriţie fr. inanition

inconştient, -ă adj. - totalitatea fenomenelor psihice nesupuse controlului conştiinţei fr. inconscient

incubaţie s.f. - perioada dintre contaminarea unui organism şi apariţia primelor simptome ale unei boli fr. incubation

indigestie s.f. - tulburare a funcţiilor digestive fr. indigestion

inducţie s.f. - mecanism nervos prin care starea de excitaţie sau de inhibiţie dintr-un centru nervos determină apariţia stării opuse într-un alt centru nervos fr. induction

infantilism s.n. - rămânere în urmă în dezvoltare fr. infantilisme

infirmerie s.f. - încăpere într-o cazarmă, într-un internat pentru îngrijirea bolnavilor fr. infirmerie

inframicrob s.m. - microorganism extrem de mic fr. inframicrobe

inframicrobiologie s.f. - studiul inframicrobilor fr. inframicrobiologie

ingestie s.f. - ingerare fr. ingestion

internist, -ă s.m. - medic specialist în boli interne germ. Internist

ipohondrie s.f. - teamă exagerată şi obsesivă de boli fr. hypocondrie

iris s.n. - membrană colorată a ochiului, între cornee şi cristalin, străbătută de pupilă fr. iris

ischemie s.f. - diminuare a circulaţiei sângelui într-o anumită regiune a corpului fr. ischémie

isterie s.f. - boală nervoasă manifestată prin tulburări ale sensibilităţii, convulsii etc. fr. hystérie

J

jejun s.n. - parte a intestinului subţire între duoden şi intestinul gros fr. jéjunum

L

lactază s.f. - enzimă care transformă lactoza în glucoză şi galactoză fr. lactase

laparoscopie s.f. - examinare a cavităţii abdominale fr. laparoscopie

laparotomie s.f. - deschidere operatorie a abdomenului fr. laparotomie

laringe s.n. - partea superioară a traheii fr. laringe

laringită s.f. - inflamaţie a laringelui fr. laryngite

laringologie s.f. - studiul laringelui şi afecţiunilor lui fr. laryngologie

laringoscopie s.f. - examinare a laringelui fr. laryngoscopie

laringotomie s.f. - deschidere operatorie a laringelui fr. laryngotomie

leucemie s.f. - boală gravă cauzată de înmulţirea anormală a leucocitelor fr. leucémie

leucocită s.f. - globulă albă fr. leucocyte

leucom s.n. - formare a unor pete albe pe cornee fr. leucome

limfadenom s.n. - tumoare a ganglionilor limfatici fr. limphadenome

limfangită s.f. - inflamaţie a vaselor limfatice fr. lymphangite

limfatic, -ă adj. - referitor la limfă fr. lymphatique

limfă s.f. - lichid incolor, conţinând plasmă şi leucocite fr. lymphe

limfocit s.n. - leucocită din limfă fr. lymphocite

lipază s.f. - enzimă care descompune lipidele fr. lipase

lipom s.m. - tumoare benignă de ţesut adipos fr. lipome

liposarcom s.n. - tumoare malignă a ţesutului gras fr. liposarcome

lipotimie s.f. - leşin fr. lypothimie

litiază s.f. - formarea de calculi în anumite organe fr. lithiase

logopedie s.f. - studiu pedagogic al posibilităţilor de înlăturare a tulburărilor în dezvoltarea vorbirii fr. logopédie

lumen s.n. - spaţiu în interiorul unui organ cavitar lat. lumen

M

macrocefal, -ă adj. - cu capul mare fr. macrocéphale

maladie s.f. - boală. fr. maladie

maladiv, -ă adj. - bolnăvicios fr. maladif

malformaţie s.f. - viciu de conformaţie congenitală fr. malformation

malign, -ă adj. despre boli, tumori grav, periculos lat. malignus

maltază s.f. - enzimă care transformă maltoza în glucoză fr. maltase

mastită s.f. - inflamaţie a mamelei fr. mastite

mastoidă s.f. - proeminenţă a osului temporal, după ureche fr. mastoide

mastoidită s.f. - inflamaţie a mastoidiei fr. mastoidite

mecanoterapie s.f. - tratament cu ajutorul unor mijloace mecanice fr. mécanothérapie

medic s.m. - persoană care profesează medicina; doctor lat. medicus

medicament s.n. - substanţă pentru prevenirea sau vindecarea bolilor fr. médicament

medicaţie s.f. - tratament fr. médication

medicină s.f. - studiul prevenirii şi vindecării bolilor lat. medicina

melanină s.f. - pigment brun-închis din piele, păr etc. fr. mélanine

melanom s.n. - tumoare neagră malignă, a pielii fr. mélanome

meloterapie s.f. - tratament medical prin muzică fr. mélothérapie

meninge s.n. - fiecare dintre cele trei membrane care învelesc creierul ţi măduva spinării fr. méninge

meningită s.f. - inflamaţie a meningelor fr. méningite

metabolism s.n. - totalitatea proceselor nutritive de asimilaţie şi dezasimilaţie care se produc în organismele vii fr. métabolisme

metapsihică s.f. - parapsihologie fr. métapsihique

metastază s.f. - localizare secundară, departe de focarul primitiv, a unei boli; răspândire la distanţă a unei tumori maligne fr. métastaze

metatars s.n. - schelet al părţii de mijloc a labei piciorului fr. tatarse

meteorism s.n. - balonare a abdomenului fr. météorisme

mezencefal s.n. - creierul mijlociu fr. mésencéphale

mezenter s.n. - îndoitură a peritoneului care fixează organele digestive de peretele posterior al abdomenului fr. mésentere

mezoderm s.n. - foiţă a embrionului între ectoderm şi endoderm fr. mésoderme

mialgie s.f. - durere musculară fr. myalgie

miatrofie s.f. - atrofie musculară fr. myatrophie

micoză s.f. - boală provocată de ciuperci fr. mycose

microb s.m. - microorganism unicelular fr. microbe

microbiologie s.f. - studiul microorganismelor fr. microbiologie

microcefal, -ă adj. - cu capul mic fr. microcéphale

microradiografie s.f. - radiografie pe un microfilm fr. microradiographie

micţiune s.f. - urinare fr. miction

midriază s.f. - dilataţie a pupilelor fr. mydriase

mielină s.f. - substanţă moale care formează teaca nervilor fr. myéline

mielom s.n. - tumoare a măduvei osoase fr. myélome

miocard s.n. - muşchiul inimii fr. myocarde

miocardită s.f. - inflamaţie a miocardului fr. myocardite

miogen s.n. - proteină din ţesutul muscular fr. myogene

miograf s.n. - aparat care înregistrează contracţiile musculare fr. myographe

miologie s.f. - studiul muşchilor fr. myologie

miopie s.f. - imposibilitatea de a distinge clar obiectele depărtate fr. myopie

miotomie s.f. - incizie în muşchi fr. myotomie

miozită s.f. - inflamaţie a ţesutului muscular fr. myosite

mitocondrie s.f. - organit prezent în mare număr în citoplasmă fr. mithocondrie

mitoză s.f. - diviziune celulară în care se menţine acelaşi număr de cromozomi; cariochineză fr. mitose

monoplegie s.f. - paralizie a unui singur membru fr. monoplégie

monoploid, -ă adj. - despre celule cu un singur set de cromozomi fr. monoploide

morbiditate s.f. - stare de boală fr. morbidité

motilitate s.f. - proprietate a anumitor organe de a efectua mişcări fr. motilité

musculatură s.f. - totalitatea muşchilor corpului fr. musculature

muzicoterapie s.f. - tratament medical prin audiţii muzicale fr. musicothérapie

N

nanism s.n. - creştere insuficientă în înălţime fr. nanisme

nanomelie s.f. - scurtare a unuia sau mai multor membre fr. nanomélie

natalitate s.f. - frecvenţa naşterilor în cadrul unei populaţii, într-o perioadă dată fr. natalité

necroză s.f. - mortificare a celulelor şi ţesuturilor fr. nécrose

nefrită s.f. - inflamaţie a rinichilor fr. néfrite

nefropatie s.f. - boală de rinichi fr. néphropathie

nefrotomie s.f. - incizie a rinichiului fr. néphrotomie

nefroză s.f. - leziune degenerativă a rinichiului fr. néphrose

neoformaţie s.f. -

1. formare de ţesut nou.

2. tumoare fr. néoformation

neolamarksism s.m. - orientare în biologie care explică evoluţia ca rezultat al activităţii fiziologice a organismului fr. néo-lamarksisme

neoplasm s.n. - tumoare malignă, caracterizată prin invazia ţesuturilor învecinate fr. néoplasme

neoplazie s.f. - formare a unui ţesut nou, a unei tumori fr. néoplasie

nerv s.m. - formaţie anatomică cu aspect fibros, care leagă sistemul nervos central cu restul organismului

nervaţie s.f. - dispunere a nervilor fr. nervation

neurastenie s.f. - nevroză astenică fr. neurasthénie

neurochirurgie s.f. - chirurgie a sistemului nervos fr. neurochirurgie

neurofiziologie s.f. - fiziologie a sistemului nervos fr. neurophysiologie

neurologie s.f. - studiul sistemului nervos neurologie neuron s.m. - celulă nervoasă fr. neurone

neuropatologie s.f. - studiul bolilor sistemului nervos fr. neuropathologie

neuroplegie s.f. - scădere a tonusului sistemului nervos fr. neuropathologie

nevralgie s.f. - durere pe traiectul unui nerv fr. névralgie

nevrectomie s.f. - rezecţie a unui nerv fr. névrectomie

nevrită s.f. - inflaţie a unui nerv fr. névrite

nevroglie s.f. - ţesut conjunctiv între neuroni fr. névroglie

nevroză s.f. - boală manifestată prin tulburări psihice fr. névrose

nictofobie s.f. - teamă patologică de întuneric fr. nyctophobie

nidaţie s.f. - fixare a oului fecundat în mucoasa uterină fr.

nidation nodozitate s.f. - formaţie accidentală sau patologică pe un organism fr. nodosité

normoblast s.n. - globulă roşie nucleată fr. normoblaste

normocit s.n. - globulă roşie adultă fr. normocyte

nosologie s.f. - studiul bolilor fr. nosologie

O

obstetrică s.f. - practica medicală a naşterilor fr. obstétrique

odontalgie s.f. - durere de dinţi fr. odontalgie

odontologie s.f. - studiul bolilor dinţilor fr. odontologie

oftalmie s.f. - afecţiune inflamatorie a ochiului fr. ophtalmie

oftalmologie s.f. - studiul fiziologiei ţi patologiei ochiului fr. ophtalmologie

oftalmetru s.n. - instrument pentru măsurarea razelor de curbură a corneei fr. ophtalmétre

oligofrenie s.f. - dezvoltare insuficientă a facultăţilor psihice fr. oligophrénie

ombilic s.n. - organ abdominal prin care fătul este legat de corpul mamei fr. ombilic

omfalectomie s.f. - ablaţiune a ombilicului fr. omphalectomie

omoplat s.m. - osul umărului; scapulă fr. omoplate

oncogen, -ă adj. - cangerigen fr. oncogene

oncologie s.f. - studiul şi tratamentul cancerului; cancerologie it. oncologia

ontogeneză s.f. - dezvoltare a individului, de la oul fecundat până la stadiul de adult; ontogenie fr. ontogénese

ontogenie s.f. - ontogeneză fr. ontogénie

ontologie s.f. - teoria existenţei fr. ontologie

oogamie s.f. - fuziune a unui gamet femel cu unul mascul fr. oogamie

oogeneză s.f. - formare a oocitului în ovar; ovogeneză fr. oogénese

operatoriu adj. - chirurgical fr. opératoire

opoterapie s.f. - tratament cu extracte de organe sau de glande endocrine; organoterapie fr. opothérapie

orbicular adj. - circular; muşchi ~ = muşchi circular plasat în jurul pleoapelor şi buzelor fr. orbiculaire

oreion s.n. - parotidită fr. oreillon

organiogeneză s.f. - formare a organelor în timpul dezvoltării individuale a organismelor fr. organogenese

organolepatic, -ă adj. - bazat pe simţuri fr. organolépatique

organoterapie s.f. - opoterapie fr. organothérapie

ortopedie s.f. - chirurgie a deformaţiilor osoase fr. orthopédie

oseină s.f. - proteină din oase fr. osséine

osteită s.f. - inflamaţie a ţesutului osos fr. ostéite

osteoartrită s.f. - inflamaţie a unui os şi a articulaţieie sale fr. ostéeo-arthrite

osteoblast s.n. - celulă osoasă tânără fr. ostéoblaste

osteocit s.n. - celulă osoasă matură fr. ostéocyte

osteofit s.n. - proliferare anormală a ţesutului osos fr. ostéophyte

osteologie s.f. - studiul oaselor fr. ostéologie

osteom s.m. - tumoare a ţesutului osos fr. ostéome

osteomielită s.f. - inflamaţie a măduvei oaselor fr. ostéomyélite

osteopatie s.f. - boală a oaselor fr. ostéopathie

osteoplastie s.f. - restaurare operatorie a unui os fr. ostéoplastie

osteosarcom s.n. - tumoare malignă a oaselor fr. ostéosarcome

osteotomie s.f. - rezecţie a unui os bolnav fr. ostéotomie

osteoză s.f. - boală a oaselor de natură distrofică fr. ostéose

otalgie s.f. - durere a urechii fr. otalgie

otită s.f. - inflamaţie a urechii fr. otite

otolit s.n. - corpuscul calcaros din labirintul urechii fr. otolithe

otoree s.f. - scurgere de puroi din ureche fr. otorrhée

otorinolaringologie s.f. - studiul afecţiunilor urechii, nasului şi laringelui fr. oto-rhino-laryngologie

otoscleroză s.f. - scleroză a timpanului fr. otosclérose

otoscop s.n. - instrument pentru examinarea canalului auditiv şi a timpanului fr. otoscope

ovariectomie s.f. - ablaţiune a ovarului fr. ovariectomie

ovarită s.f. - inflamaţie a ovarelor fr. ovarite

ovogeneză s.f. - oogeneză fr. ovogenese

ovul s.n. - gamet femel produs de ovar fr. ovule

ovulaţie s.f. - eliminare periodică a ovulului matur fr. ovulation

oxigenoterapie s.f. - tratament prin inhalaţii de oxigen fr. oxygénothérapie

ozonoterapie s.f. - tratament medical cu un amestec de oxigen şi ozon fr. ozonothérapie

U

ulcer s.n. - leziune a pielii sau a mucoasei gastrice, care are tendinţa să se întindă şi să supureze fr. ulcere

ulceraţie s.f. - formare a unui ulcer; ulcerul însuşi fr. ulcération

uree s.f. - compus organic, produs de degradare a proteinelor din organism fr. urée

uremie s.f. - prezenţa ureei în sânge fr. urémie

ureter s.n. - canal pereche ce leagă rinichii de vezica urinară fr. uretere

uretră s.f. - canal prin care se scurge urina din vezică fr. uretre

uretrită s.f. - inflamaţie a ureterei fr. urétrite

vaccin s.n. - preparat biologic din viruşi atenuaţi, inoculat în organism în scop preventiv, împotriva bolilor infecţioase fr. vaccin

vacuolă s.f. - cavitate din citoplasmă, cu o soluţie apoasă fr. vacuole

vag s.m. - nerv cranian cu rol important în funcţionarea aparatului respirator, circulator şi digestiv fr. vague

vagotomie s.f. - secţionare chirurgicală a nervului vag fr. vagotomie

varicelă s.f. - boală infectocontagioasă cu erupţie sub formă de băşicuţe fr. varicelle

vascularizaţie s.f. - totalitatea vaselor sangvine sau limfatice ale unui organ, unei structuri biologice fr. vascularisation

vasoconstricţie s.f. - strâmtare a vaselor sangvine fr. vaso-contriction

vasodilataţie s.f. - dilatare a vaselor sangvine fr. vaso-dilatation

veneric, -ă adj. - despre boli care afectează organele sexuale, transmiţându-se prin contact sexual germ. venerisch

venerologie s.f. - studiul bolilor venerice fr. vénérologie

ventral, -ă adj. - din regiunea pântecelui fr. ventral

ventricul s.n. - cavitate internă a unui organ inimă, creier etc.. fr. ventricule

vermifug, -ă adj., s.n. - medicament care distruge viermii intestinali fr. vermifuge

vertebră s.f. - fiecare dintre oasele în formă de inel care constituie coloana vertebrală fr. vertebre

vertex s.n. - creştetul capului fr. vertex

vestibul s.n. - prima cavitate a urechii interne fr. vestibule

vezicant, -ă adj., s.n. - substanţă care băşică pielea fr. vesicant

vezică s.f. - organ cavitar în care se acumulează temporar un lichid de excreţie lat. vesica

veziculă s.f. - 1. vezică mică 2. băşicuţă plină de lichid care apare pe piele şi mucoase în diferite boli fr. vésicule

virologie s.f. - parte a microbiologiei care studiază virusurile fr. virologie

viroză s.f. - boală infecţioasă provocată de un virus fr. virose

viscere s.n. pl. - organele din cavităţile mari ale corpului fr. visceres

visceral, -ă adj. - al viscerelor fr. visceral

vitamină s.f. - compus organic complex, indispensabil organismului fr. vitamine

vomitiv, -ă adj., s.n. medicament care provoacă vomitare fr. vomitif

X

xantocromie s.f. - coloraţie în galben - verzui a pielii fr. xanthochromie

xantom s.n. - tumoare benignă galbenă, conţinând colesterol xanthome

xantopsie s.n. - tulburare a vederii, care face ca totul să pară galben fr. xanthopsie

xerodermie s.f. - boală congenitală caracterizată prin uscarea şi descuamarea pielii fr. xérodermie

xeroftalmie s.f. - opacifiere a corneei, provocată de lipsa vitamieni A fr. xérophtalmie

Z

zaharină s.f. - compus organic solid, cristalizat, cu mare putere de îndulcire fr. saccharine

zigomă s.f. - prelungirea osului temporal fr. zygoma

zigot s.m. - celulă rezultată din unirea a doi gameţi fr. zygote

 


Dictionar AMG

Dictionar TERMENI MEDICALI