Scoala Sanitara - Cursuri
Mini-chat
 
200

Scoala Postliceala Sanitara

Cursuri

Anatomie


 
Celula si Tesuturile
 
 
 
 
Aparatul genital
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Analizatori
 
 
Ochiul
 

Sistemul Digestiv

Muschii
 
Oasele
 
Creierul si Sistemul Nervos
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Biofizica 
si
Biochimie
 
Boli Infectioase

 
Boli Metabolice

 
Cardiologie

Farmacologie

 
Gastroenterologie

 
Genetica

Ginecologie

  • Curs Nursing - Gonecologie
 
Endocrinologie

Fiziologie

 
Microbiologie

Nursing
 
 
 
Oftalmologie
 

O.R.L.
Pneumologie
Psihologie

 
 
 
Semiologie

 


 
Oasele neurocraniului:
 
Osul frontal (lat: os frontale)
  • Osul etmoid (lat: os ethmoidale)
  • Osul sfenoid (lat: os sphenoidale)
  • Osul occipital (lat: os occipitale)
  • Osul parietal (2) (lat: os parietale)este foarte puternic
  • Oasele suturale (lat:ossa suturalia)
  • Osul temporal (2) (lat: os temporale)
  • Oasele viscerocraniului
  • Osul lacrimal (2) (lat: os lacrimale)
  • Osul nazal (2) (lat: os nasale)
  • Cornetul inferior (lat: concha nasalis inferior)
  • Vomerul (lat:vomer)
  • Maxila (lat:maxilla)
  • Osul palatin (2) (lat:os palatinum)
  • Osul zigomatic (2) (lat:os zygomaticum)
  • Mandibula (lat:mandibula)
  • Osul hioid (lat:os hyoideum)
 
Artrologia capului
Structurile funcționale de rezistența ale craniului
Regiuni craniene:

Partea interioară a craniului se numește endocraniu iar parte exterioară exocraniu.
 
Pe de altă parte, craniul poate fi segmetat pe verticală și în acest caz se vorbește despre craniul superior sau bolta craniană (în latină: calvaria) și craniul inferior sau baza craniului (lat: basis cranii).


Craniu uman văzut din faţă

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Această diviziune nu este arbitrară ci se fundamentează pe originea embriologică diferită a structurii oaselor craniene: osificare endocondrală pentru oasele de la baza craniului și osificare intramembranoasă pentru oasele boltei.
 
Bolta este formată din oasele:
  • frontal (partea verticală),
  • parietali,
  • scuamele temporalilor și
  • occipital (partea superioară).
 
Baza cuprinde restul părților scheletului cranian.
Limita între bază și boltă este reprezentată printr-o linie care formează o circumferință sinuoasă și care pleacă de la depresiunea naso-frontală până la protuberanța occipitală externă.
 
Origine, dezvoltare și creștere:

Structurile cefalice craniene încep să se dezvolte în mezenchim provenind din celulele crestei neurale și ale mezodermului paraxial. Oasele care formează craniul nu au aceeași origine, din această cauză se face distincție între regiunile boltei și ale bazei craniului.
Neurocraniul membranos – bolta craniană
Oasele boltei craniene sunt oase plate cu rol de protecție. Aceastea iau naștere în timpul procesului de osificare intramembranoasă din plăcile țesutului conjunctiv fibros (mezenchim) care înconjoară encefalul.
 
Astfel, în mod centrifug se dezvoltă (osifică) oasele membranoase plate. În momentul nașterii, procesul de osificare nu este încheiat iar oasele boltei nu sunt complet unite având spații între ele acoperite de țesut fibros (aceste suturi sunt denumite fontanele).
Neurocraniul cartilaginos (condrocraniul) – baza craniului
Oasele bazei craniului se dezvoltă din condrocraniu prin procesul de osificare endocondrală.
 
Condrocraniul este o structură formată din diferite nuclee cartilaginoase osteogenice separate (condrocraniul precordal își are originea în creasta neurală iar condocraniul cordal în mezodermul paraxial).
Fontanelele – craniul nou-născutului
La naștere, oasele plate ale craniului nu sunt complet osificate și sunt separate de spații ocupate de țesut conjunctiv fibros (provenit din creasta neurală) care în viitor va contribui la formarea definitivă a oaselor și a articulațiilor oaselor (sinfibroză).
 
Așadar, aceste spații sunt: sutura metopică coronală sagitală lambdoidă.
În acele locuri în care se articulează mai mult de două oase, suturile sunt ample și formează șase fontanele: două impare și mediane: fontanela anterioară și posterioară; două laterale și pare: mastoida și sfenoida.
Fontanelele au o importanță capitală în timpul nașterii pentru că permit suprapunerea plăcilor osoase ale craniului care dau posibilitatea trecerii capului fătului prin canalul de naștere. În timpul puerperiului, oasele revin la poziția lor inițială. În timpul copilariei, palparea fontanelei anterioare permite verificarea normalității în dezvoltare, a osificării craniului precum și a presiunii intracraniene.
 
Creștere și consolidare:
Fontanelele au nevoie de mulți ani pentru a se osifica complet și pentru a obține coaptația totală cu oasele craniului. Creșterea oaselor bolții craniene care continuă până la stadiul de adult se realizează din materialul fibros al suturilor fontanele. Acest mecanism permite o relativă adaptabilitate a cutiei craniene conformă cu creșterea și dezvoltarea encefalului și a masivului facial. Capacitatea craniană completă este atinsă la vârsta cuprinsă între cinci și șapte ani. Articulații

Articulațiile oaselor craniului sunt imobile și fixează oasele între ele prin intermediul cartilajelor (sincondroză) sau al țesutului conjuctiv fibros (sinfibroză). Acele oase care fac parte din baza craniului, dezvoltate în timpul osificării endocondrale, se unesc între ele prin intermediul sincondrozei. Oasele care formează bolta craniană, cât și oasele feței, dezvoltate din primordii de țesut conjunctiv, se unesc între ele prin sinfibroză sau suturi (lat: suturae).
 
În funcție de configurația suprafețelor articulare, se disting trei tipuri de suturi (sinfibroze) ale craniului:
    • suturi dentate formate din unirea suprafețelor articulare. Este articulația care unește oasele frontal, occipital, parietal, sfenoid și etmoid (articulația fronto-parietală, parieto-parietală, parieto-occipitală, fronto-etmoidală, fronto-sfenoidală) și articulațiile cu masivul facial (fronto-malară, fronto-nazală, etc).
    • suturile scuamoase formate din unirea suprafețelor rugoase "cu bizou”.
    • articulația vomerului cu sfenoidul formată din unirea unei suprafețe cu formă de creastă (creastă sfenoidală inferioară) care se fixează într-o suprafață complementară în formă de fantă.
Artrologia sau syndesmologia (Greacă: syndesmos = ligament și logos = știință) este partea anatomiei care are ca obiect studiul articulațiilor.
Articulațiile alcătuiesc totalitatea elementelor prin care oasele se unesc între ele. Aceste elemente sunt reprezentate prin formațiuni conjuctive și mușchi. Artrologia tratează îndeosebi formațiunile conjuctive, în timp ce mușchii sunt studiați la capitolul de miologie

Referate Medicale



Please choose a file: